Testimonials

Stagiul la Centrul de Informare ONU pentru România este un foarte bun început pentru viaţa profesională a unui tânăr. Aş vrea să subliniez faptul că lipsa unei remuneraţii nu transformă stagiul într-o acţiune de voluntariat, confuzie des întâlnită. E mai mult decât voluntariat. Este o oportunitate de a te implica în munca uneia dintre cele mai respectate instituţii din lume care este însoţită de responsabilitatea conservării unui standard foarte ridicat şi a protejării unei imagini foarte bune. Pe de altă parte Centrul de Informare ONU este un loc care oferă multe lucruri în schimb: de la cunoştinţe practice, la experienţă reală de muncă (cu deadline-uri, asumarea responsabilităţii, greşeli, succese şi feedback), la subtilităţi ale domeniului relaţiilor publice, la întâlniri cu oameni speciali din diverse domenii şi diverse ţări, la libertatea de a participa cu propriile idei la activităţile organizate sau la încrederea că eşti capabil de mai multe lucruri decât ai fi crezut. Pe lângă toate acestea, a existat întotdeauna, şi va mai rămâne pentru ceva timp, mândria de a face un stagiu la una dintre agenţiile ONU,  de a învăţa de la angajaţii ONU şi de a mă afla, pentru mai bine de trei luni, sub acoperişul UN House.

Gabriela, Bucureşti

Experienta mea in cadrul Centrului de Informare al Natiunilor Unite a insemnat multe lucruri: de la indeplinirea responsabilitatilor de fiecare zi pana la participarea la un festival international, tot ceea ce am realizat a lasat un impact puternic asupra mea.

Mai mult insa decat statutul de stagiar al Natiunilor Unite, ceea ce m-a imbogatit spiritual si profesional a fost contactul cu o persoana care mi-a fost un indrumator, un mentor. Venisem cu experienta si totodata cu dezamagirea anilor de facultate. Profesori care isi vedeau meseria circumscrisa exclusiv la orele de curs. Prea putina apropiere, prea multa indiferenta, libertarianism dus pana la extrem. In acest context, contactul cu o persoana care sa iti ofere un punct de reper, care sa te invete ce inseamna responsabilitatea si seriozitatea, care iti inspira incredere, dar si entuziasm, a fost poate cel mai mare castig de pe urma experientei cu sistemul ONU.

Orice experienta profesionala sau personala porneste mai intai de la oamenii pe care ii cunosti si care iti raman in memorie.

Oana T.

Stagiul de practica in cadrul Centrului de informare al ONU mi-a oferit sansa de a descoperi noi activitati, noi oameni, noi structuri si responsabilitati, noi perspective si reprezentari, m-a invatat sa ma mir si sa inteleg, sa descopar si sa accept. Dar cel mai important, fiind o persoana cu permanente tendinte de idealizare si de supradimensionare a asteptarilor, o astfel de experienta m-a ancorat putin in realitate, mi-a zguduit prejudecatiile din temelii si mi-a obligat idealismul sa accepte o realitate mult mai intortocheata si mai sensibila la etichetari.

A fost o experienta binevenita si chiar necesara din toate punctele de vedere, care a contribuit la pregatirea mea pentru viata, furnizandu-mi noi cunostiinte si imbogatindu-le pe cele anterioare, dar mai ales oferindu-mi posibilitatea de a interactiona cu un mediu profesional real, de a intampina problemele, riscurile, provocarile si satisfactiile generate de acesta.

Ramona, Fagaras

Sa fii intern la Organizatia Natiunilor Unite. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca sunt vreo sase ani de cand imi doream sa fac chestia asta si ba nu stiam cum, ba nu gaseam timp, ba nu se putea, ba ceilalti, cand aflau despre planul meu, ma trimiteau sa-mi gasesc un serviciu "adevarat", pentru ca, vezi Doamne, "ce, tu esti om sa muncesti degeaba?". Dar, cum oamenii carora le intra ceva in cap se cheama incapatanati, nu am renuntat la idee, si iata, cand am gasit ocazia si am crezut ca a sosit si momentul potrivit, am aplicat pentru internship la ONU. Acum, cand cineva ma intreaba cu ce ma ocup, eu pot sa spun "sunt intern la ONU", si ma mandresc cu reusita mea. E un job ca toate joburile, pentru mine, "with its own ups and downs", cum s-ar spune, dar cred ca ce conteaza cel mai mult este ca MIE imi place. Cu atat mai mult acum, cu cat si studiile masterale de drepturile omului imi permit sa am o viziune ceva mai apropiata, sa pot patrunde mai bine anumite chestiuni pe care altfel poate ca nu le-as fi inteles.

Dincolo de latura strict personala a problemei, este foarte interesant sa poti vedea cum functioneaza macar o particica dintr-un intreg care ocupa sase continente si numara sase miliarde si mai bine de membri. Problemele adevarate, de genul incalzire globala, migratie, acces la educatie, egalitate de sanse, etc. despre care noi, in ograda noastra, nu putem auzi vorbindu-se decat la modul superficial prin mijloacele de comunicare in masa, sunt aici tratate cu seriozitate, iar angajatii acestei mega institutii chiar se preocupa de ele si le gasesc importante, luptand pentru a le rezolva. Si nu este, cumva, "seriozitatea" atitudinea cu care trebuie tratate problemele ce ne privesc pe toti?

Oana, Bucuresti

Practica din cadrul Centrului de Informare al Organizatiei Natiunilor Unite a reprezentat pentru mine prima experienta profesionala si va ramane un etalon pentru viitoarele locuri in care voi lucra.

Serviciul ne ocupa  o mare parte din zi si este foarte important in dezvoltarea, dar si pentru fericirea noastra, drept urmare trebuie sa alegem un loc in care ne simtim bine cu adevarat, unde suntem apreciati, unde ne sunt intelese problemele si unde intalnim oameni alaturi de care putem lucra cu placere.

Centrul de Informare ONU a fost un asemenea loc. Desi eram la inceput de drum, ni s-a acordat foarte multa incredere, creandu-ne astfel senzatia ca putem schimba ceva, ca ceea ce facem conteaza cu adevarat pentru un grup foarte mare de oameni si nu doar pentru a spori visteria catorva persoane. Sunt foarte fericita ca am avut sansa unei asemenea experiente care m-a facut sa am asteptari mari de la viitoarele locuri in care voi lucra.

Crina P

Am venit la Centrul de Informare ONU din motive care nici mie nu-mi erau prea clare. Nu-mi pusesem niciodata in gand sa lucrez in vreo organizatie internationala cu nume rasunator, nici sa devin diplomat... Am venit, probabil, dintr-un soi de curiozitate si dintr-o datorie de coerenta fata de mine insami: spusesem mereu ca nu sunt croita pentru munca de birou, asa ca trebuia sa o fi experimentat – macar putin – pentru a putea spune apoi de ce nu mi-a placut. Dar iata ca, ajunsa la finalul stagiului, nu pot spune ca am gasit un raspuns la intrebarea cu care venisem.

Am gasit in schimb alte raspunsuri, cu mult mai importante, la intrebari pe care nu mi le pusesem inainte. Plec de aici infinit mai imbogatita – profesional si uman – decat indraznisem sa sper. Caci aceste cateva luni s-au dovedit a fi cu totul altceva decat ceea ce, cu teama si resemnare, banuiam la inceput ca vor fi.

Internship-ul in cadrul Centrului de Informare a fost o adevarata calatorie inspre mine si inspre ceilalti. Alaturi de toti cei cu care mi-a fost dat sa lucrez, am construit si am trait – zi dupa zi – o poveste: o poveste frumoasa despre munca in echipa; despre raspundere si seriozitate; despre corectitudine si bun-simt; despre aspiratia catre lucrul bine facut.

Oamenii de la ONU nu sunt defel niste „gulere albe" care se inchid intr-un birou. Ei m-au invatat ca profesionismul poate sa fie, si chiar se cere, imbinat cu sensibilitatea si cu entuziasmul. Am descoperit cu admiratie ca „a crede in ceea ce faci" nu e vorba goala si ca un idealism lucid este cu putinta. Mai mult, ca daca e ca lumea noastra sa fie schimbata in bine, aceasta atitudine e singura valabila.

Cristina E

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la stagiul de practica din cadrul Centrului de Informare ONU realizez ca pentru mine aceasta experienta inca nu s-a finalizat. Oamenii pe care i-am cunoscut sau drumurile pe care am calatorit, toate acestea sunt in prezent marturii ale unei perioade ce credeam ca se va incheia dupa exact 3 luni.

A trecut mai bine de o jumatate de an de cand am venit la interviu plina de entuziasm, sperand ca voi putea ajuta Organizatia prin orice imi va sta in putere. Nu ma asteptam ca de fapt sa fiu ajutata inapoi inzecit. M-am regasit intr-un colectiv care mi-a daruit atat cunostinte, cat si dobandirea artei de a utiliza cunostintele. Am primit intelegere si disciplina, motivatie si, totodata, o directie in cariera. Eu am oferit dorinta de invatare, iar in schimb am capatat un strop de judecata care m-a imbogatit infinit. 

Am inceput internship-ul ca novice, intr-o faza exploratorie a tentativelor si a tatonarii posibilitatilor viitoare; acum am absolvit si privesc cu incredere spre ceea ce urmeaza.

Se spune ca „Un drum de o mie de mile incepe cu primul pas”.  Eu le multumesc celor de la ONU pentru imboldul de a porni la drum.

Calatoria mea in lumea ONU a inceput in urma cu ceva timp, odata cu descoperirea conferintelelor Model United Nations. O experienta minunata prin care se simuleaza activitatea Natiunilor Unite. Participarea la aceste conferinte mi-a deschis ochii cu privire la viitor: vreau sa lucrez la ONU, vreau ma implic in probleme de securitate si mentinere a pacii, sa fac diferenta sau macar sa incerc.

Urmatorul pas firesc era un internship la ONU, internship care nu a facut decat sa imi deschida urmatoarea usa. Profesionalitate, motivatie si implicare, iar acestea sunt doar o mica parte din cuvintele care pot descrie aceasta perioada. Am vazut cum functioneaza o organizatie internationala, am cunoscut oameni minunati, am avut multe de invatat si cu siguranta mi s-a intarit  convingerea ca drumul pe care l-am ales e al meu.

“Let us pledge to do more, wherever we are in whatever way we can, to make every day a day of peace." — U.N. Secretary General Ban Ki-moon.

Timp de trei luni de zile am avut sansa de a lucra in una din cladirile Natiunilor Unite, sansa la care acum cativa ani nici nu visam. Comparativ cu importanta organizatiei la nivel international, responsabilitatile mele de zi cu zi au fost minuscule, insa m-au invatat cateva lucruri importante: cat de importanta este munca in echipa si cat de valoroasa este notiunea de "compromis" in vederea atingerii unui rezultat bun; m-au responsabilizat si mi-au creat o disciplina in lucru; si, nu in ultimul rand, m-au facut sa constientizez ca renumele acestei organizatii nu sta numai in actorii principali care apar in fata publicului sau in cei care merg in operatiuni, pe teren, ci si in profesionalismul si dedicatia celor din umbra, care nu sunt mentionati, dar care se confrunta cu un volum la fel de impresionant de munca.

Ultima etapa a internship-ului a constat in recrutarea si pregatirea urmatorilor interni. Marturisesc ca, in mod surprinzator, aceasta a fost una din experientele la care am reflectat cel mai mult. Aflandu-ma pentru prima oara in postura de recrutor, mi-am dat seama cum sunt si eu perceputa de catre angajatori si ce greseli faceam, uneori, involuntar. Mi-am dat seama ca nu este intotdeauna suficient sa ai un CV bun daca nu reusesti sa convingi ca vrei postul respectiv si ca prima impresie despre o persoana nu este intotdeauna si cea corecta. Ma voi gandi intotdeauna cu drag la aceasta perioada.

Pentru toate aceste lucruri si pentru toate portile pe care acest internship mi le poate deschide, multumesc!