Folosirea radiaţiilor în medicină este sursa majoră a expunerii umane la radiaţiile ionizante artificiale, conform concluziilor raportului Comitetului Ştiinţific al Naţiunilor Unite asupra Efectelor Radiaţiilor Atomice (UNSCEAR).

“Expunerile medicale însumează 98% din contribuţia tuturor surselor artificiale şi reprezintă în prezent cel de-al doilea factor important care generează radiaţii la nivel mondial, cu aproximativ 20 % din total”, conform rezumatului unui raport al Adunării Generale a ONU.

În urma cercetărilor efectuate intre anii 1997-2007, s-a concluzionat că aproximativ 3,6 miliarde de examinări cu raze X au fost efectuate în fiecare an, in creştere cu 40% sau 1,1 miliarde faţă de deceniul anterior. Cea mai mare expunere la radiaţii a populaţiei s-a datorat unor proceduri medicale efectuate în ţări cu sisteme sanitare performante, unde media expunerii la acest tip de radiaţii artificiale este în prezent egală cu 80% din cea provenită din surse naturale.

Conform raportului, în Statele Unite ale Americii, expunerea medicală în perioada 1980-2006 a crescut într-o proporţie comparabilă cu expunerea la surse naturale.

De asemenea, raportul susţine că tomografiile computerizate (CT) au reprezentat cel mai important factor, alături de alţii proveniţi din diagnosticarea cu raze X, intervenţii medicale, medicină nucleară şi altele.

Una dintre cele mai izbitoare schimbări din ultimul deceniu a fost creşterea acută a expunerii medicale datorată, de exemplu, extinderii rapide a utilizării CT-urilor, adaugă raportul: “Acesta tendinţă a determinat ca în câteva ţări expunerea medicală să o înlocuiască pe cea provenită din surse naturale de radiaţii, devenind astfel factorul preponderent”.

Raportul defineşte statele în funcţie de patru nivele de radiaţii din sistemul medical. La cel mai înalt nivel, unu, determinat de numărul de medici pe cap de locuitor, examinările cu raze X sunt de 65 de ori mai frecvente decât în ţările cu nivel trei sau patru, care au o rată mai scăzută de medici pe cap de locuitor.

Cu toate acestea, în urma raportului, pe măsură ce tehnicile se dezvoltă şi folosirea acestora se extinde, utilizarea radiaţiilor în medicină continuă să crească, indiferent de nivelul sistemului sanitar oferit.

Raportul a arătat că expunerea la surse naturale de radiaţie include:

• inhalarea radonului radioactiv natural care reprezintă aproximativ jumatate din media de expunere la surse naturale de radiaţie;
• radiaţia cosmică;
• ingerarea de elemente radioactive naturale prin mancare şi apă;
• iradierea externă provenită de la elementele radioactive naturale din sol.

În afara celor din uzul medical, alte surse artificiale de expunere (care reprezintă în jur de 2% din expunerea totală la surse artificiale) mai includ:

• testarea atmosferică a armelor nucleare al cărei nivel continuă să scadă;
• expunerea ocupaţională – cea mai mare expunere a populatiei are loc în rândul minerilor expuşi la radon în timp ce expunerile din centralele nucleare sunt în scădere;
• efectele în scădere ale acidentului de la Cernobâl din 1986;
• ciclul combustibilului nuclear, incluzând mineritul, generarea de energie şi eliminarea deşeurilor (dozele expunerii publice variază, dar sunt în general foarte mici).

Rezultatele se găsesc în primul din cele două volume conţinând probe ce stau la baza raportului UNSCEAR din 2008 cu privire la expunerea la radiaţii medicale. Cel de-al doilea volum acoperă expunerea publicului şi muncitorilor la diferite surse de radiaţii.

Publicarea probelor detaliate a fost întarziată de probleme de finanţare şi personal, care au fost rezolvate între timp. Un al doilea volum cu trei anexe în plus faţă de raportul din 2008 este programat să fie publicat în cea de-a doua jumătate a anului. În total, cele cinci anexe ale raportului însumează mai mult de o mie de pagini.

Pe viitor, secretariatul ONU are în vedere publicarea în mod frecvent pe suport electronic a probelor detaliate care susţin descoperirile Comisiei. Colecţia de date se va baza pe rapoartele la nivel naţional ale statelor membre ONU şi va fi realizată în coordonare cu alte organizaţii precum Organizaţia Mondială a Sanătăţii (OMS) şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA).

Astfel de aranjamente cu privire la modalitatea de raportare ar trebui să permită identificarea unor noi tendinţe, în special în domeniul medical, unde schimbările technologice au loc rapid, în mod frecvent.

* *** *
Pentru mai multe informaţii vă rugăm contactaţi:
Peter Rickwood
Mobil: (+43-664) 248-9680

Raportul este disponibil la http://www.unscear.org/unscear/en/publications/2008_1.html