Mai mult de 1,1 milioane de copii si tineri se afla in detentie la nivel mondial - potrivit unui studiu efectuat de UNICEF in anul 2007-2008, numarul ar putea fi chiar mai mare.
Prea multi copii aflati in conflict cu legea sunt privati de libertate si de drepturile lor, desi exista Conventia drepturilor copilului care a aniversat, in 2009, 20 de ani de la adoptare.
De ce detentia copiilor ar trebui sa fie ultima masura la care se apeleaza?
In septembrie 2009, Raportul Special al Natiunilor Unite, intocmit de Manfred Nowak, cu privire la tortura si la alte tratamente inumane si degradante, a fost prezentat Adunarii Generale, documentul continand informatii specifice cu privire la copiii aflati in detentie.
Raportul prezinta faptul ca "...toti copiii raman vulnerabili dupa detentie; potrivit unor cercetari atent realizate, in prezent mai mult de un milion de copii sunt privati de libertate sau retinuti in arest preventiv, case de corectie sau alte locuri similare. Majoritatea copiilor sunt acuzati sau condamnati pentru un delict minor; in ciuda impresiei publice, doar o mica parte dintre ei sunt retinuti pentru comiterea unei infractiuni majore. Cei mai multi dintre ei se afla la prima abatere."
In mare, raportorul ONU a tras un semnal de alarma in ceea ce priveste varsta frageda de la care copiii sunt responsabili in fata justitiei in cele mai multe tari. Numarul copiilor pe care i-a intalnit in vizitele sale si care erau tinuti in celule mici si inghesuite, in conditii igienico-sanitare deplorabile, a fost foarte mare.
Acest lucru este valabil cu precadere in perioada de pre-detentie, in pofida faptului ca se doreste eliminarea acesteia.
In raportul Nowak se specifica faptul ca in unele tari legislatia permite actele de violenta la adresa tinerilor infractori ca o masura disciplinara. Aceste pedepse corporale sunt aplicate public, in prezenta altor copii, ca masura de intimidare si imbraca deseori forme de cruzime greu de imaginat. Pe de alta parte, abuzurile care se petrec in inchisori si centrele de detentie au ca autori atat persoane mature, cat si adolescenti si copii.
Diferenta majora dintre realitate si perceptie
In multe tari exista o discrepanta intre perceptia publicului si a mass-media vis-a-vis de numarul de copii si tineri care sunt implicati in infractiuni si realitatea ilustrata de datele statistice.
In ciuda opiniei publice, copiii si tinerii dezavantajati sunt mai frecvent victime decat autori ai infractiunilor cu violenta. De exemplu, un sondaj de opinie desfasurat in Marea Britanie arata ca 75% dintre cei chestionati sunt de parere ca numarul delincventilor tineri a crescut in ultimii 2 ani, in timp ce numarul inregistrat de catre politie este in scadere.
Desi unele tari au probleme serioase cu grupurile de tineri infractori, inclusiv o crestere a numarului de fete care sunt implicate, precum si cu tinerii care comit infractiuni majore, detentia ar trebui sa fie ultima masura la care sistemul judiciar trebuie sa recurga.
Prea multi copii sunt victime ale violentei
Conform UNICEF, intre 500 de milioane si 1.5 miliarde de copii sunt anual victime ale violentei.
Chiar daca in unele situatii violenta este un fenomen izolat sau neasteptat, majoritatea cazurilor de violenta asupra copiilor sunt savarsite de catre cunoscuti, inclusiv parinti sau bunici, profesori, preoti sau angajatori.
In timp ce familia ar trebui sa ofere un mediu sigur pentru copii, datele statistice din 37 de tari arata ca 86% dintre copiii cu varste cuprinse intre 2 si 14 ani au fost supusi abuzurilor fizice si/sau psihice.
Cele mai multe dintre aceste abuzuri nu sunt considerate insa infractiuni si nu ajung in fata instantei de judecata.
O alta categorie vulnerabila o reprezinta copiii martori la acte de violenta. In fiecare an, 275 de milioane de copii din toata lumea asista la violenta domestica.
Ce trebuie facut?
Cel mai important pas este limitarea detentiei copiilor. Detentia ar trebui sa fie o ultima instanta, aplicata pentru cea mai scurta perioada de timp posibila si doar atunci cand nu mai exista nicio alta cale de a reabilita copilul respectiv.
Guvernele trebuie sa puna in centrul justitiei juvenile interesul copilului si sa isi aminteasca de faptul ca pedeapsa corporala este incompatibila cu interzicerea torturii si a altor acte de cruzime, inclusiv a tratamentelor inumane si degradante. Statele se afla sub obligatia de a aplica in totalitate aceasta interzicere.
Statele membre ONU trebuie sa adopte un acord privind justitia juvenila, privind copii-victime si copii-martori. Masurile trebuie luate avand in vedere integrarea proceselor pentru a rezolva situatia copiilor care se afla in conflict cu legea la toate nivelele sistemului.
Pentru mai multe informatii, accesati:
www.unis.vienna.org sau www.unodc.org sau www.crimecongress2010.com.br sau www.un.org/webcast/crime2010