Ziua de 23 martie a fiecarui an este sarbatorita de Organizatia Mondiala a Meteorologiei (OMM) si de cele 187 de state membre drept Ziua Mondiala a Meteorologiei. Aceasta zi celebreaza intrarea in vigoare, in anul 1950, a Conventiei OMM care a pus bazele Organizatiei. Ulterior, OMM a fost declarata agentie specializata a sistemului Organizatiei Natiunilor Unite.

Ziua de 23 martie a fiecarui an este sarbatorita de Organizatia Mondiala a Meteorologiei (OMM) si de cele 187 de state membre drept Ziua Mondiala a Meteorologiei. Aceasta zi celebreaza intrarea in vigoare, in anul 1950, a Conventiei OMM care a pus bazele Organizatiei. Ulterior, OMM a fost declarata agentie specializata a sistemului Organizatiei Natiunilor Unite.

In 2005, Consiliul Executiv al OMM a decis ca tema pentru anul 2007 sa fie “Meteorologia Polara: sa intelegem efectele globale”, in semn de recunoastere a importantei si ca eveniment ce se incadreaza in Anul Polar International (API) 2007-2008, care este co-finantat de OMM si Consiliul International pentru Stiinta (CIS). Conceptul fundamental al API este bazat pe o serie de cercetari si observatii stiintifice, coordonate la nivel international si interdisciplinar si concentrate atat asupra regiunilor polare ale planetei, cat si asupra efectelor acestor cercetari la nivel global.

In ultimii ani s-a constatat o reinnoire a interesului pentru conditiile meteorologice si climatice ale regiunilor polare, avand in vedere ca acestea au jucat dintotdeauna un rol important in activitatile OMM si ale predecesorului sau, Organizatia Internationala a Meteorologiei (OIM). In 1879, cel de-al Doilea Congres Meteorologic a aprobat conceptul de An Polar International, care s-a desfasurat in 1882-1883. Acesta a fost urmat de al doilea API, care a fost de asemenea initiat de OIM si s-a desfasurat in 1932-1933. Succesul primilor doi API a dus la dezvoltarea unui an geofizic international mai complex, care sa includa si altitudini mai joase. Acest concept s-a concretizat in Anul Geofizic International (AGI), intre 1 iulie 1957 si 31 decembrie 1958 si a avut consecinte importante pentru cercetarea stiintifica, prin implicarea a 80.000 de oameni de stiinta din 67 de tari.

Prin intermediul Serviciilor Nationale de Meteorologie si Hidrologie si ale altor institutii membre, OMM va contribui substantial la noul API in domenii precum meteorologia polara, oceanografie, glaciologie si hidrologie. Rezultatele stiintifice si operationale ale API vor aduce beneficii mai multor programe OMM, prin oferirea de baze de date complexe si cunostiinte stiintifice de specialitate menite sa asigure dezvoltarea continua a sistemelor de monotorizare a mediului si de prognoza meteo, inclusiv a celor de prognoza a conditiilor meteorologice severe. De asemenea, acestea vor aduce contributii valoroase la studierea schimbarilor climatice si impactul acestora.

In ceea ce priveste observatiile meteorologice in situ, regiunile polare sunt unele dintre cele mai putin populate zone de pe planeta. Prin urmare, meteorologia polara s-a bazat foarte mult pe observatiile satelitilor care orbiteaza in jurul acestor regiuni. Informatiile obtinute la inceput prin aceasta metoda se limitau la imagini clasice si prin infrarosu, insa in ultimii ani instrumentele active si pasive cu microunde au facut posibila aparitia unei game largi de produse, care permit determinarea temperaturii si a umiditatii, chiar si in conditii atmosferice defavorabile (nori si vant), a extinderii si concentrarii de gheata marina si a altor parametrii.
Prognozele meteo pentru regiunile polare sunt extrem de necesare. In zona arctica, este nevoie de prognoze pentru a proteja comunitatile indigene si pentru a sprijini operatiunile maritime, dar si datorita productiei si exploatarii de titei si gaze. In Antarctica, prognozele corecte sunt necesare operatiunilor complexe de logistica aeriana si maritima, dar si pentru a contribui la programe de cercetare stiintifica si la dezvoltarea industriei de turism.

In ultimele decenii, au fost observate modificari importante ale mediului polar, cum ar fi scaderea cantitatii de gheata marina perena, topirea unor ghetari si a permafrostului (solul permanent inghetat de sub suprafata Pamantului) si micsorarea cantitatii de gheata din rauri si lacuri. Aceste schimbari, care sunt mai evidente in zona arctica decat in cea antarctica, au reprezentat subiectul multor studii. Cel de-al Treilea Raport de Evaluare din 2001 al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (CISC), co-finantat de OMM, arata ca temperatura globala medie de suprafata a crescut in secolul XX cu aproximativ 0.6º C. Totodata, Raportul estimeaza ca aceasta temperatura va creste cu 1.4 pana la 5.8º C in perioada 1990-2100. Pana in 2100, nivelul marii va fi crescut cu 9 pana la 88 cm, ceea ce va reprezenta o problema semnificativa pentru multe state-insula in curs de dezvoltare si, in general, pentru toate regiunile joase ale planetei.

Micsorarea cantitatii de gheata marina ar putea cauza modificari dramatice ale ecosistemelor marine, afectand mamiferele marine si populatiile vaste de krill care asigura hrana pasarilor de mare, focilor si balenelor. Permafrostul este, de asemenea, sensibil la incalzirea atmosferica de lunga durata si, prin urmare, este posibil sa aiba loc o topire progresiva a terenurilor inghetate din jurul Arcticului, insotita de extinderea pamanturilor umede, ceea ce ar putea provoca daune cladirilor si infrastructurii. Aceasta topire ar putea avea implicatii si pentru ciclul de carbon, prin eliberarea unuia dintre principalele gaze de sera – metanul – care se gaseste in interiorul permafrostului.

Ozonul este un gaz stratosferic extrem de important, avand in vedere ca protejeaza biosfera prin absorbtia radiatiei ultraviolete. Una dintre consecintele majore ale AGI 1957-1958 a fost descoperirea gaurii de ozon din Antarctic. S-a concluzionat ca “gaura” a aparut in mare parte ca rezultat al emisiilor unor gaze industriale utilizate pe scara larga. Ca urmare a masurilor adoptate, se pare ca situatia s-a stabilizat. Daca stipularile Protocolului de la Montreal din 1987 cu privire la substantele care depreciaza stratul de ozon sunt respectate, se estimeaza ca la altitudini medii stratul de ozon isi va recapata valorile normale pana la jumatatea acestui secol si ca, pentru Antarctic, recuperarea va dura cu 15 ani mai mult.

Schimbarile ce au loc la altitudini mari pot avea si chiar au efecte semnificative asupra tuturor ecosistemelor si societatilor umane, indiferent de altitudinea geografica. Asadar, efectele meteorologiei polare trebuie abordate intr-un context mai larg. Exista numeroase exemple care atesta influenta globala a problemelor polare. Astfel, gheata polara formeaza “acoperisuri” termale care joaca un rol vital in mentinerea circulatiei oceanice globale. De asemenea, regiunile polare au un rol primordial in determinarea sistemului climatic global, al carui “motor” este energia primita de la Soare, in special la altitudini joase. In general, Ecuatorul primeste pe parcursul unui an aproximativ de cinci ori mai multa energie solara decat Polii, iar atmosfera si oceanele raspund la aceasta diferenta mare de temperatura transportand caldura catre Poli. Prin urmare, cele doua regiuni polare sunt conectate la restul sistemului climatic al planetei prin mecanisme complexe bazate pe fluxul atmosferic combinat si circulatia oceanica.

Oscilatia Sudica El Nino (ENSO) este o fluctuatie majora de masa in Oceanul Pacific, care este asociata cu variatii periodice ale temperaturilor apei de suprafata in estul Oceanului Pacific. ENSO este un ciclu climatic de mari proportii si s-a dovedit ca afecteaza regiuni la mare distanta de bazinul Pacificului.

Anul International Polar 2007-2008 va aborda a gama larga de probleme fizice, biologice si sociale, asociate indeaproape sau indirect cu regiunile polare. Urgenta si complexitatea schimbarilor observate in regiunile polare vor necesita o abordare stiintifica cuprinzatoare si integrata. O colaborare internationala mai buna si parteneriatele deschise ce vor rezulta din acest efort stiintific remarcabil vor stimula si facilita, fara indoiala, accesul nerestrictionat la informatie si initiativele de cercetare inovatoare. Printr-un efort amplu de mediatizare, API va reprezenta, de asemenea, un important pas inainte in a face cunoasterea stiintifica accesibila si la dispozitia publicului larg. In acelasi timp, o preocupare majora va fi aceea ca efectele care-si au originea in regiunile polare sunt importante pentru sistemul climatic global in ansamblu. De aceea, multe dintre schimbarile detectate la altitudini mari vor avea un impact semnificativ asupra dezvoltarii durabile a tuturor societatilor, indiferent de altitudinea geografica.

Meteorologia a fost recunoscuta demult ca o paradigma a stiintei fara frontiere, iar meteorologia polara este, poate, exemplul ultim al acestui principiu. Prin urmare, rezultatele acestui efort au potentialul de a contribui la o mai buna intelegere a schimbarilor si a variabilitatii climatice, precum si la dezvoltarea unor aplicatii climatice extrem de necesare in contextul marilor provocari ale secolului XXI.

Afla mai multe despre Ziua mondiala a meteorologiei la http://www.wmo.ch/wmd/ .