Conventia suplimentara cu privire la abolirea sclaviei, a traficului cu sclavi si a institutiilor si practicilor analoge sclaviei

Adoptata de Conferinta plenipotentiarilor Natiunilor Unite la 7 septembrie 1956

Statele parti la prezenta Conventie,

constatind ca libertatea este un drept pe care fiecare fiinta umana l-a dobindit prin nastere,
constiente de ceea ce popoarele Natiunilor Unite au reafirmat in Carta, credinta lor in demnitatea si valoarea personalitatii umane,
considerind ca Declaratia universala a drepturilor omului, pe care Adunarea Generala a proclamat-o ca un ideal comun de atins de catre toate popoarele si toate natiunile, dispune ca nimeni nu va fi tinut in sclavie, nici in servitute si ca sclavia si comertul cu sclavi sunt interzice sub toate formele,
recunoscind ca, dupa incheierea, la Geneva, la 25 septembrie 1926, a Conventiei cu privire la sclavie, care viza suprimarea sclaviei si a traficului de sclavi, noi progrese au fost obtinute in aceasta directie,
tinind seama de Conventia din 1930 asupra muncii fortate si de cea adoptata ulterior de Organizatia Internationala a Muncii in ceea ce priveste munca fortata obligatorie,
constatind totusi ca sclavia, traficul cu sclavi si institutiile si practicile analoge sclaviei n-au fost inca eliminate in toate regiunile lumii,
hotarind in consecinta ca la Conventia din 1926, care este inca in vigoare, trebuie sa se adauge o Conventie suplimentara destinata intensificarii eforturilor, atit nationale, cit si internationale, care vizeaza abolirea sclaviei, a traficului cu sclavi si a institutiilor si practicilor analoge sclaviei,

Au convenit cele ce urmeaza:

Sectiunea 1  Institutii si practici analoge sclaviei

Articolul 1
Fiecare dintre statele parti la prezenta Conventie va lua toate masurile legislative care vor fi realizabile si necesare pentru obtinerea progresiva si cit mai curind posibil a abolirii complete sau abandonarii institutiilor si practicilor urmatoare, acolo unde ele subzista inca, care intra sau nu in definitia sclaviei care figureaza in articolul intii al Conventiei referitoare la sclavie, semnata la Geneva la 25 septembrie 1926:

1. servitutea pentru datorii, adica starea sau conditia rezultind din faptul ca un debitor s-a angajat sa furnizeze in garantia unei datorii serviciile sale personale sau cele ale unei alte persoane asupra careia are autoritate, daca valoarea echitabila a acestor servicii nu afecteaza lichidarea datoriei sau daca durata acestor servicii nu este limitata si nici caracterul lor definit;
2. şerbia, adica conditia persoanei care este tinuta prin lege, obicei sau acord, de a trai si munci pe un pamint apartinind unei alte persoane, facind citeva servicii determinate, remunerate sau gratuit, fara posibilitatea de a-si schimba conditia;
3. orice institutie sau practica in virtutea carora:

1. o femeie este, fara ca ea sa aiba dreptul de a refuza, promisa sau data in casatorie in schimbul unei despagubiri in bani sau in natura platita parintilor, tutorelui,familiei sau unei alte persoane sau unui alt grup de persoane;
2. sotul unei femei, familia sau clanul acestuia au dreptul de a o ceda unei alte persoane, cu titlu oneros sau in alt mod;
3. femeia poate, la moartea sotului, sa fie transmisa prin succesiune unei alte persoane;

4. orice institutie sau practica in virtutea careia un copil sau un adolescent care are mai putin de 18 ani este dat, fie de catre parinti sau de catre unul din ei, fie de tutorele sau unei alte persoane contra unei sume de bani sau nu, in vederea exploatarii persoanei sau a muncii copilului sau adolescentului.

Articolul 2
In vederea lichidarii institutiilor si practicilor vizate in allineatul c. al articolului 1 al Conventiei, statele parti se angajeaza a fixa, acolo unde este necesar, virsta minima corespunzatoare casatoriei, sa incurajeze recurgerea la o procedura care sa permita ambilor viitori soti sa-si exprima liber consimtamintul la casatorie in prezenta unei autoritati civile sau religioase competente si sa incurajeze inregistrarea casatoriilor.

Sectiunea 2  Traficul cu sclavi

Articolul 3
1. Faptul de a transporta sau de a incerca sa se transporte sclavi dintr-o tara in alta, prin intermediul oricarui mijloc de transport sau faptul de a fi complice al unor astfel de acte va constitui infractiune penala fata de legea statelor parti la Conventie si persoanele stabilite ca vinovate de o astfel de infractiune vor fi pasibile de pedeapsa foarte aspra.
2.

1. statele parti vor lua toate masurile eficace pentru a impiedica navele si aeronavele autorizate purtind pavilionul lor sa transporte sclavi si pentru a pedepsi persoanele vinovate de aceste acte sau vinovate de utilizarea pavilionului national in acest scop;
2. statele parti vor lua masurile eficace pentru ca porturile, aerodromurile si coastele lor sa nu poata fi folosite la transportarea sclavilor.

3. Statele parti la Conventie vor efectua schimburi de experienta in scopul asigurarii unei coordonari practice a masurilor luate de ele in lupta impotriva traficului de sclavi si se vor informa reciproc in legatura cu orice trafic cu sclavi si orice tentativa de infractiune de acest gen despre care ar avea cunostinta.

Articolul 4
Orice sclav refugiat la bordul unei nave apartinind unui stat parte la prezenta Conventie va fi liber ipso facto.

Sectiunea 3  Sclavajul si institutiile si practicile analoge

Articolul 5
Intr-o tara in care sclavajul sau institutiile si practicile prezentate in articolul 1 al Conventiei nu au fost inca complet abolite sau abandonate, mutilarea, fie cu fierul rosu, fie pe alta cale, a unui sclav sau a unei persoane de conditie servila – pentru a-i indica statutul, ca pedeapsa sau pentru oricare alt motiv – sau faptul de a fi complice la asemenea acte va constitui infractiune penala in conformitate cu legea statelor parti la Conventie, iar persoanele considerate vinovate vor fi pasibile de pedeapsa.

Articolul 6
1. Reducerea unui om la sclavie sau obligarea unui seaman sa-si piarda libertatea sa sau a unei persoane aflate in grija lui, pentru a-l transforma in sclav, va constitui infractiune penala conform legilor statelor parti la prezenta Conventie si persoanele considerate vinovate vor fi pasibile de pedeapsa; de asemenea, in aceeasi situatie se vor afla persoanele participante la o intelegere constituita in acest scop, la tentativa sau in caz de complicitate.
2. Sub rezerva dispozitiilor alineatului introductiv la articolul 1 al Conventiei, dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol se vor aplica si pentru a determina o persoana de a se supune, pe sine insasi sau o persoana aflata in grija sa unei conditii servile care rezulta dintr-una din restrictiile sau practicile vizate de articolul 1; de asemenea, in aceeasi situatie se vor afla persoanele participante la o intelegere constituita in acest scop, la tentativa sau in caz de complicitate.

Sectiunea 4  Definitii

Articolul 7
Potrivit prezentei Conventii:

1. ”sclavia”, asa cum este definita in Conventia din 1926 cu privire la sclavie, este situatia sau conditia unui individ asupra caruia se exercita atributele dreptului de proprietate sau numai unele dintre ele, iar “sclavul” este individul care are acest statut sau aceasta conditie;
2. “persoana de conditie servila” este acea persoana care este incadrata statutului sau conditiei care rezulta dintr-una din institutiile sau practicile vizate in articolul 1 al prezentei Conventii;
3. “traficul de sclavi” desemneaza si cuprinde orice act de capturare, achizitie sau cedare a unei persoane in vederea vinderii sau a schimbarii lui; orice act de cedare prin vinzare sau schimb a unei persoane capturate in vederea vinderii sau schimbarii ei ca si in general orice act de comert sau transport al sclavilor, indiferent de modul de transport folosit.

Sectiunea 5  Cooperarea intre statele parti si comunicarea de informatii

Articolul 8
1. Statele parti la Conventie se angajeaza sa-si dea reciproc concursul si sa coopereze cu Organizatia Natiunilor Unirte in vederea aplicarii dispozitiilor de mai sus.
2. Partile se angajeaza sa comunice Secretarului General al Natiunilor Unite orice lege, orice reglementare si orice decizie administrativa adoptata sau intrata in vigoare in aplicarea dispoziitilor prezentei Conventii.
3. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va comunica informatiile primite in conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol celorlalte parti si Consiliului Economic si Social ca element de documentare pentru orice dezbatere organizata de Consiliu in vederea formularii de noi recomandari pentru abolirea sclaviei, a traficului cu sclavi si a institutiilor si practicilor care fac obiectul Conventiei.

Sectiunea 6  Clauze finale

Articolul 9
Nu se admite nicio rezerva la Conventie.

Articolul 10
Orice diferend intre statele parti la Conventie in legatura cu interpretarea sau aplicarea sa care nu va fi rezolvat prin negocieri, va fi supus Curtii Internationale de Justitie la cererea uneia dintre partile aflate in diferend, in afara de cazul in care partile interesate nu se pun de acord asupra unui alt mod de reglementare.

Articolul 11
Prezenta Conventie va fi deschisa la 1 iulie 1957 pentru a fi semnata de orice stat membru al Natiunilor Unite sau de catre o institutie specializata. Ea va fi supusa ratificarii statelor semnatare, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite care va informa toate statele semnatare si aderente.
2. Dupa 1 iulie 1957 Conventia va fi deschisa pentru aderare oricarui stat membru al Natiunilor Unite sau oricarei institutii specializate sau oricarui alt stat care va primi o invitatie de aderare adresata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Adeziunea se va efectua prin depunerea unui instrument corespunzator la Secretarul General al Natiunilor Unite care va informa in legatura cu aceasta toate statele semnatare si aderente.

Articolul 12
1. Prezenta Conventie se va aplica tuturor teritoriilor neautonome, sub tutela, coloniale si altor teritorii nemetropolitane pe care un stat parte la Conventie le reprezinta pe plan international; partea interesata va trebui ca, sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 al prezentului articol, in momentul semnarii sau al ratificarii Conventiei sau al aderarii la prezenta Conventie sa declare teritoriul sau teritoriile nemetropolitane la care se vor aplica ipso facto prezenta Conventie in urma semnarii ei, a ratificarii sau aderarii.
2. In cazul in care este necesar consimtamintul prealabil al unui teritoriu nemetropolitan, in virtutea legilor sau practicilor constitutionale ale partii sau ale teritoriului respectiv, partea va trebui sa se straduiasca sa obtina, in decurs de 12 luni, incepind cu data semnarii Conventiei, consimtamintul teritoriului nemetropolitan care este necesar, iar atunci cind acest consimtamint va fi obtinut, partea va trebui sa-i aduca la cunostinta Secretarului General. Incepind cu data primirii de catre Secretarul General al acestui anunt Conventia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate de catre aceasta.
3. La expirarea termenului de 12 luni mentionat la paragraful precedent, partile interesate vor informa Secretarul General asupra rezultatelor consultarilor cu teritoriile nemetropolitane ale caror relatii internationale si le asuma si al caror consimtamint pentru aplicarea prezentei Conventii nu a fost inca dat.

Articolul 13
1. Conventia va intra in vigoare la data la care doua state vor deveni parti.
2. Ea va intra in vigoare pentru fiecare stat si teritoriu in parte la data depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare al statului interesat sau la data notificarii aplicarii Conventiei la teritoriul respectiv.

Articolul 14
1. Aplicarea prezentei Conventii va fi divizata in perioade succesive de trei ani, dintre care prima va incepe odata cu intrarea in vigoare a Conventiei conform paragrafului 1 al articolului 13.
2. Orice stat parte va putea sa denunte prezenta Conventie adresind, cel putin cu 6 luni inainte de expirarea perioadei trienale in curs, o notificare Secretarului General. Acesta va informa toate celelalte parti despre aceasta notificare si data primirii ei.
3. Renuntarile vor intra in vigoare la expirarea perioadei trienale in curs.
4. In cazul in care, in conformitate cu dispozitiile articolului 12, prezenta Conventie va intra in vigoare pentru un teritoriu nemetropolitan al unei parti, aceasta din urma va putea, cu consimtamintul teritoriului respectiv, sa notifice oricind Secretarului General al Natiunilor Unite ca Conventia este denuntata de acest teritoriu. Denuntarea va intra in vigoare la un an de zile de la data la care notificarea a parvenit Secretarului General care va informa toate celelalte parti despre aceasta notificare si data primirii ei.

Articolul 15
Prezenta Conventie, ale carei texte in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola au aceeasi valabilitate, va fi depusa la arhivele Secretariatului Natiunilor Unite. Secretarul General va intocmi copii certificate pentru a le comunica statelor parti la Conventie, ca si tuturor celorlalte state nemembre ale Natiunilor Unite si institutiilor specializate.
Subsemnatii, autorizati de guvernele respective, au semnat prezenta Conventie la data de mai jos.

Intocmita de Oficiul european al Natiunilor Unite la Geneva, 7 septembrie 1956.