Conventia privind securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat
Adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 9 decembrie 1994
Statele părţi la prezenta Convenţie,
profund preocupate de creşterea numărului de morţi şi răniţi, rezultată din atacurile deliberate împotriva personalului Naţiunilor Unite şi celui asociat,
având în vedere că atacurile sau alte rele tratamente împotriva personalului care acţionează în numele Naţiunilor Unite sunt nejustificate şi inacceptabile, indiferent de cine le-ar comite,
recunoscând că operaţiunile Naţiunilor Unite sunt conduse în interesul comun al comunităţii internaţionale şi în concordanţă cu principiile şi scopurile Cartei Naţiunilor Unite,
conştiente de importanta contribuţie pe care personalul Naţiunilor Unite şi cel asociat o aduc la eforturile Naţiunilor Unite în domeniul diplomaţiei preventive, restabilirii, menţinerii şi consolidării păcii, operaţiunilor umanitare şi a altor operaţiuni,
conştiente de angajamentele existente pentru asigurarea securităţii personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat, inclusiv măsurile luate de principalele organe ale Naţiunilor Unite în acest domeniu,
recunoscând, cu toate acestea, că măsurile luate actualmente pentru protejarea personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat sunt insuficiente,
conştiente că eficacitatea şi siguranţa operaţiunilor Naţiunilor Unite sunt întărite atunci când se desfăşoară cu consimţământul şi cooperarea statului gazdă,
cerând tuturor statelor în care personalul Naţiunilor Unite şi cel asociat este desfăşurat, precum şi celorlalte state pe care asemenea personal s-ar putea baza, să aducă un sprijin fără rezerve în scopul desfăşurării operaţiunilor Naţiunilor Unite şi al îndeplinirii mandatului acestora,
convinse de necesitatea de a adopta măsuri efective pentru prevenirea atacurilor comise împotriva personalului Naţiunilor Unite şi celui asociat şi pentru pedepsirea tuturor autorilor acestor fapte,
Au convenit cele ce urmează:
Articolul 1 Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
- prin personal al Naţiunilor Unite se înţelege:
- persoanele angajate sau desfăşurate de către Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în calitate de membri ai componentelor militare, de poliţie sau civile ale unei operaţiuni a Naţiunilor Unite;
- alţi funcţionari sau experţi în misiune ai Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ai instituţiilor specializate sau ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, prezenţi în calitate oficială în zona în care are loc o operaţiune a Naţiunilor Unite;
- prin personal asociat se înţelege:
- persoanele desemnate de către un guvern sau de către o organizaţie interguvernamentală, cu acordul instituţiei competente a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
- persoanele angajate de către Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, de către o instituţie specializată sau de către Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică;
- persoanele desfăşurate de către o organizaţie sau o instituţie neguvernamentală umanitară, în virtutea unui acord cu Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu o instituţie specializată sau cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, pentru a desfăşura activităţi în sprijinul executării mandatului unei operaţiuni a Naţiunilor Unite;
- prin operaţiune a Naţiunilor Unite se înţelege o operaţiune stabilită de către instituţia competentă a Naţiunilor Unite în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi sub autoritatea şi controlul Naţiunilor Unite:
- în cazul în care operaţiunea vizează menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale; sau
- în cazul în care Consiliul de Securitate sau Adunarea Generală a declarat, în sensul prezentei Convenţii, că există un risc excepţional pentru securitatea personalului participant la operaţiune;
- prin stat gazdă se înţelege statul pe al cărui teritoriu are loc o operaţiune a Naţiunilor Unite.
- prin stat de tranzit se înţelege statul, altul decât statul gazdă, pe teritoriul căruia personalul Naţiunilor Unite şi cel asociat sau echipamentul lor se găsesc în tranzit sau sunt temporar prezente în cadrul unei operaţiuni a Naţiunilor Unite.
Articolul 2 Domeniul aplicării
1. Prezenta convenţie se aplică personalului Naţiunilor Unite şi celui asociat, precum şi operaţiunilor Naţiunilor Unite, aşa cum sunt definite în art. 1.
2. Această convenţie nu se va aplica unei operaţiuni a Naţiunilor Unite, autorizată de către Consiliul de Securitate ca acţiune coercitivă în virtutea cap. VII al Cartei Naţiunilor Unite, în cadrul căreia personalul participă în calitate de combatant împotriva unor forţe armate organizate şi căreia i se aplică prevederile dreptului conflictelor armate internaţionale.
Articolul 3 Identificarea
1. Componentele militare şi de poliţie ale unei operaţiuni a Naţiunilor Unite, precum şi vehiculele, navele şi aeronavele lor trebuie să poarte un semn distinctiv de identificare. Restul personalului, precum şi alte vehicule, nave şi aeronave, utilizate în cadrul operaţiunii Naţiunilor Unite, trebuie să poarte semne de identificare adecvate, exceptând cazurile în care s-a decis altfel de către Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Fiecare membru al personalului Naţiunilor Unite şi al celui asociat trebuie să poarte asupra lui documente de identificare adecvate.
Articolul 4 Acorduri privind statutul operaţiunii
Statul gazdă şi Naţiunile Unite vor încheia în cel mai scurt timp posibil un acord privind statutul operaţiunii Naţiunilor Unite şi al întregului personal angajat în operaţiune, cuprinzând, în special, prevederi referitoare la privilegiile şi imunităţile componentelor militare şi de poliţie ale operaţiunii.
Articolul 5 Tranzit
Statul de tranzit va facilita tranzitul liber al personalului Naţiunilor Unite şi al celui asociat, precum şi al echipamentului lor, către şi dinspre statul gazdă.
Articolul 6 Respectarea legilor şi regulamentelor
1. Fără a aduce atingere privilegiilor şi imunităţilor de care poate beneficia sau cerinţelor funcţiunilor sale, personalul Naţiunilor Unite şi cel asociat:
- va respecta legile şi regulamentele statului gazdă şi statului de tranzit; şi
- se va abţine de la orice acţiune sau activitate incompatibilă cu caracterul imparţial şi internaţional al funcţiunilor lor.
2. Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va adopta toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestor obligaţii.
Articolul 7 Obligaţia de a asigura securitatea personalului Naţiunilor Unite şi a personalului asociat
1. Personalul Naţiunilor Unite şi cel asociat, echipamentele şi localurile lor nu trebuie să devină obiectul vreunui atac sau al oricărei acţiuni care ar putea să-i împiedice în îndeplinirea mandatului.
2. Statele părţi vor adopta toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat. Statele părţi vor adopta, în special, toate măsurile necesare pentru a proteja personalul Naţiunilor Unite şi pe cel asociat, desfăşurat pe teritoriile lor împotriva infracţiunilor prevăzute în art. 9.
3. Statele părţi vor coopera cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi, dacă este cazul, cu alte state părţi, în vederea aplicării prezentei convenţii, în special de fiecare dată când statul gazdă nu este în măsură să adopte măsurile necesare.
Articolul 8 Obligaţia de a elibera sau de a preda organizaţiei personalul Naţiunilor Unite şi pe cel asociat, capturat sau reţinut
Exceptând dispoziţiile contrare ale unui eventual acord asupra statutului forţelor implicate în operaţiune, dacă membri ai personalului Naţiunilor Unite sau ai celui asociat sunt capturaţi sau deţinuţi în cadrul exercitării funcţiunilor lor şi dacă identitatea lor a fost stabilită, ei nu pot să fie supuşi la interogatorii şi trebuie să fie imediat eliberaţi şi predaţi Organizaţiei Naţiunilor Unite sau altor autorităţi abilitate. În intervalul în care sunt reţinuţi, ei trebuie să fie trataţi în conformitate cu normele universal recunoscute în materie de drepturi ale omului, cu principiile şi spiritul convenţiilor de la Geneva din anul 1949.
Articolul 9 Infracţiuni împotriva personalului Naţiunilor Unite şi celui asociat
1. Comiterea intenţionată:
- a unei crime, răpiri sau a oricărui alt atac asupra persoanei sau libertăţii vreunui membru al personalului Naţiunilor Unite sau al personalului asociat;
- a unui atac violent asupra localurilor oficiale, reşedinţei personale sau mijloacelor de transport ale unui membru al personalului Naţiunilor Unite sau ale celui asociat, de natură să pericliteze persoana sau libertatea sa;
- a unei ameninţări cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrânge o persoană fizică sau juridică de a realiza sau de a se abţine de la realizarea unui act oarecare;
- a unei încercări de a comite un astfel de atac;
- a unei participări în calitate de complice la un astfel de atac sau la o tentativă de a comite un astfel de atac, sau organizarea, sau ordonarea comiterii unui astfel de atac de către alte persoane,
este considerată de către fiecare stat parte ca o infracţiune în raport cu propria sa legislaţie internă.
2. Fiecare stat parte va pedepsi în mod adecvat infracţiunile menţionate la paragraful 1, având în vedere gravitatea lor.
Articolul 10 Competenţa
1. Fiecare stat parte va adopta măsurile necesare în vederea stabilirii competenţei sale asupra infracţiunilor prevăzute în art. 9, în următoarele cazuri:
- când infracţiunea este comisă pe teritoriul acestui stat, la bordul unui vas sau al unei aeronave înmatriculate în acest stat;
- când presupusul autor al infracţiunii are cetăţenia acestui stat.
2. Un stat poate să-şi stabilească competenţa asupra oricărei astfel de infracţiuni, când aceasta este comisă:
- de către o persoană apatridă cu domiciliul permanent pe teritoriul acestui stat;
- când victima este cetăţean al acestui stat; sau
- cu scopul de a constrânge acest stat de a îndeplini sau de a se abţine de la îndeplinirea unei acţiuni oarecare.
3. Orice stat parte, care şi-a stabilit competenţa pentru cazurile prevăzute în paragraful 2, va notifica acest fapt Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Dacă acest stat parte renunţă ulterior la această competenţă, va notifica Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4. Fiecare stat parte va adopta măsurile considerate necesare în vederea stabilirii competenţei sale asupra infracţiunilor prevăzute la art. 9, în cazurile în care autorul prezumtiv al infracţiunii se găseşte pe teritoriul său şi nu îl extrădează, în conformitate cu art. 15, către oricare dintre statele părţi care şi-au stabilit competenţa în conformitate cu paragraful 1 sau 2.
5. Prezenta convenţie nu exclude altă competenţă penală exercitată în conformitate cu legislaţia internă.
Articolul 11 Prevenirea infracţiunilor împotriva personalului Naţiunilor Unite
şi celui asociat
Statele părţi vor coopera în scopul prevenirii infracţiunilor prevăzute la art. 9, în special prin:
- adoptarea tuturor măsurilor posibile în vederea prevenirii pregătirii pe teritoriile lor a comiterii unor astfel de infracţiuni în interiorul sau exteriorul teritoriilor lor;
- schimburi de informaţii, în conformitate cu legislaţia naţională, şi prin coordonarea adoptării de măsuri administrative şi a altor măsuri necesare prevenirii comiterii acestor infracţiuni.
Articolul 12 Schimbul de informaţii
1. În condiţiile prevăzute de legislaţia sa internă, statul parte pe al cărui teritoriu a fost comisă o infracţiune prevăzută la art. 9, dacă are motive să creadă că presupusul autor a părăsit teritoriul său, va comunica Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi, direct sau prin intermediul acestuia, statului sau statelor interesate toate faptele pertinente privind infracţiunea comisă şi toate informaţiile disponibile privind identitatea presupusului autor.
2. Ori de câte ori o infracţiune prevăzută la art. 9 a fost comisă, orice stat parte, care deţine informaţii privind victima sau circumstanţele infracţiunii, va face tot posibilul pentru a le transmite în condiţiile prevăzute de legislaţia sa internă, integral şi rapid, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi statului sau statelor interesate.
Articolul 13 Măsuri pentru asigurarea urmăririi penale sau a extrădării
1. Atunci când împrejurările o cer, statul parte pe teritoriul căruia se află autorul prezumtiv va lua măsuri corespunzătoare în conformitate cu legislaţia sa internă, pentru a asigura prezenţa persoanei în cauză în vederea urmăririi penale sau a extrădării.
2. Măsurile luate în conformitate cu legislaţia naţională şi în baza paragrafului 1 vor fi notificate, fără întârziere, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite fie direct, fie prin intermediul acestuia:
- statului unde a fost comisă infracţiunea;
- statului sau statelor al căror cetăţean este autorul prezumtiv sau, dacă acesta este apatrid, statului sau statelor pe teritoriul cărora îşi are domiciliul permanent;
- statului sau statelor al căror cetăţean este victima; şi
- altor state interesate.
Articolul 14 Urmărirea penală a autorilor prezumtivi
Statul parte pe al cărui teritoriu se află autorul prezumtiv, dacă nu extrădează această persoană, va supune cazul, fără nici o excepţie şi fără întârziere, autorităţilor sale competente, în vederea urmăririi penale în conformitate cu legislaţia sa internă. Aceste autorităţi vor lua o decizie în condiţii similare pentru orice infracţiuni de drept comun de natură gravă, în conformitate cu legislaţia acestui stat.
Articolul 15 Extrădarea autorilor prezumtivi
1. În măsura în care infracţiunile prevăzute la art. 9 nu figurează drept cazuri de extrădare într-un tratat de extrădare existent între statele părţi, aceste infracţiuni trebuie incluse ca atare în aceste tratate. Statele părţi se obligă să introducă aceste infracţiuni drept cazuri de extrădare în oricare tratat de extrădare care va fi încheiat între ele.
2. Dacă un stat parte, care condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat, primeşte o cerere de extrădare din partea unui alt stat cu care nu are încheiat un tratat de extrădare, poate opta pentru considerarea acestei convenţii ca bază legală de extrădare în ceea ce priveşte aceste infracţiuni. Extrădarea trebuie să se facă în conformitate cu prevederile legislaţiei statului căruia i s-a cerut extrădarea.
3. Statele părţi care nu condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat vor recunoaşte aceste infracţiuni drept cazuri de extrădare între ele, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului căruia i s-a cerut extrădarea.
4. Între statele părţi, în ceea ce priveşte extrădarea, fiecare dintre aceste infracţiuni va fi considerată ca şi cum ar fi fost comisă nu numai în locul unde s-a produs, ci şi pe teritoriile statelor părţi care şi-au stabilit competenţa în conformitate cu paragraful 1 sau 2 al art. 10.
Articolul 16 Asistenţa reciprocă în materie penală
1. Statele părţi îşi vor acorda o cât mai largă asistenţă reciprocă, în legătură cu procedurile penale angajate împotriva infracţiunilor prevăzute la art. 9, inclusiv asistenţă în obţinerea probelor de care dispun şi care sunt necesare în vederea finalizării urmăririi penale. Legislaţia statului solicitat se va aplica în toate cazurile.
2. Dispoziţiile prevăzute în paragraful 1 nu vor afecta obligaţiile de asistenţă reciprocă, care decurg din orice alt tratat.
Articolul 17 Tratamentul echitabil
1. Oricărei persoane, care face obiectul anchetării sau urmăririi penale în legătură cu oricare dintre infracţiunile prevăzute la art. 9, trebuie să i se garanteze un tratament şi un proces echitabile şi deplină protecţie a drepturilor sale în toate etapele anchetei sau ale urmăririi penale.
2. Orice autor prezumtiv al infracţiunii are dreptul:
- să ia legătura, fără întârziere, cu cel mai apropiat reprezentant autorizat al statului sau al statelor al căror cetăţean este sau care sunt în orice alt mod abilitate să-i protejeze drepturile sau, dacă este apatrid, cu statul care, la cererea celui în cauză, este dispus să-i apere drepturile; şi
- să fie vizitat de un reprezentant al acelui stat sau al acelor state.
Articolul 18 Notificarea rezultatului urmăririi penale
Statul pe teritoriul căruia prezumtivul autor este obiectul urmăririi penale va comunica rezultatul final al acestei urmăriri Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa celelalte state părţi.
Articolul 19 Difuzarea
Statele părţi se obligă să difuzeze cât mai larg posibil prezenta convenţie şi, în special, să includă studiul ei, precum şi al prevederilor pertinente ale dreptului internaţional umanitar în programele lor de instruire militară.
Articolul 20 Clauze de salvgardare
Nici una dintre prevederile acestei convenţii nu va afecta:
- aplicabilitatea dreptului umanitar internaţional şi a normelor universal recunoscute în materie de drepturi ale omului, consacrate în instrumentele internaţionale referitoare la protecţia operaţiunilor Naţiunilor Unite, precum şi a personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat, sau obligaţia acestui personal de a respecta acest drept sau aceste norme;
- drepturile şi obligaţiile pe care le au statele, în conformitate cu prevederile Cartei Naţiunilor Unite, privind consimţământul la intrarea persoanelor pe teritoriul lor;
- obligaţia personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat de a acţiona în conformitate cu termenii mandatului unei operaţiuni a Naţiunilor Unite;
- dreptul statelor care pun la dispoziţie, în mod voluntar, personal pentru o operaţiune a Naţiunilor Unite de a-şi retrage personalul, punând capăt participării sale la operaţiune; sau
- dreptul la o indemnizaţie corespunzătoare în caz de deces, invaliditate, accident sau de boală, pentru persoanele puse la dispoziţie, în mod voluntar, de un stat, în vederea unei operaţiuni a Naţiunilor Unite, legată de exercitarea funcţiilor de menţinere a păcii.
Articolul 21 Dreptul la legitimă apărare
Nicio dispoziţie a prezentei Convenţii nu poate fi interpretată ca limitând dreptul la legitimă apărare.
Articolul 22 Reglementarea diferendelor
1. Orice diferend între două sau mai multe state părţi, privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu este soluţionat prin negocieri, va fi supus arbitrajului, la solicitarea uneia dintre părţi. Dacă, într-un interval de 6 luni de la solicitarea arbitrajului, părţile sunt în imposibilitatea de a ajunge la o înţelegere privind organizarea arbitrajului, una dintre ele poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, prin introducerea unei cereri în conformitate cu statutul Curţii.
2. Orice stat va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la această convenţie, să declare că nu se consideră obligat să respecte, în tot sau în parte, paragraful 1. Celelalte state părţi nu vor fi obligate să respecte paragraful 1 în totalitate sau părţi pertinente ale acestuia faţă de un stat parte care a formulat o astfel de rezervă.
3. Orice stat parte, care a formulat o rezervă în conformitate cu paragraful 2, va putea, în orice moment, să-şi retragă această rezervă printr-o notificare adresată Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 23 Reuniuni de examinare
La solicitarea unuia sau a mai multor state părţi şi cu aprobarea majorităţii statelor părţi, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite convoacă o reuniune a statelor părţi, în vederea examinării punerii în aplicare a convenţiei şi a oricăror probleme legate de aplicarea sa.
Articolul 24 Semnarea
Prezenta Convenţie este deschisă pentru semnare tuturor statelor, până la 31 decembrie 1995, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York.
Articolul 25 Ratificarea, acceptarea sau aprobarea
Prezenta Convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 26 Aderarea
Prezenta Convenţie este deschisă pentru aderarea oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 27 Intrarea în vigoare
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 30 (treizeci) de zile de la depunerea, la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, a 22 (douăzeci şi două) de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru orice stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la această convenţie, după depunerea a 22 (douăzeci şi două) de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
Articolul 28 Denunţarea
1. Un stat parte poate denunţa această Convenţie, printr-o notificare scrisă, adresată Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea va produce efecte la un an după data la care Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite a primit notificarea.
Articolul 29 Autenticitatea textelor
Originalul acestei Convenţii, ale cărei texte, în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus pe lângă Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va trimite copii certificate tuturor statelor.
Încheiată la New York la 9 decembrie 1994.
|
