Conventia privind neaplicarea limitarilor statutare in cazul crimelor de razboi si al crimelor impotriva umanitatii
Adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 26 noiembrie 1968
Statele parti la prezenta Conventie,
reamintind rezolutiile Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite 3 (I) si 170 (II) din 13 februarie 1946 si 31 octombrie 1947 privind extradarea si pedepsirea criminalilor de razboi si 95 (I) din 11 decembrie 1946 care confirma principiile de drept international recunoscute prin statutul Tribunalului Militar International de la Nurnberg si prin sentinta acestui tribunal, precum si rezolutiile 2184 (XXI) din 12 decembrie 1966 si 2202 (XXI) din 16 decembrie 1966, prin care Adunarea Generala a condamnat in mod expres drept crime contra umanitatii, pe de o parte, violarea drepturilor economice si politice ale populatiilor indigene si, pe de alta parte, politica de apartheid,
reamintind rezolutiile Consiliului Economic si Social al Organizatiei Natiunilor Unite 1074 D (XXXIX) si 1158 (XLI) din 28 iulie 1965 si 5 august 1966 privind pedepsirea criminalilor de razboi si a persoanelor vinovate de crime contra umanitatii,
constatind ca in niciuna din declaratiile solemne, actele sau conventiile privind urmarirea si pedepsirea crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii nu au fost prevazute limite de timp,
considerind ca crimele de razboi si crimele contra umanitatii sunt printre cele mai grave crime de drept international,
convinse ca pedepsirea efectiva a crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii este un element important in prevenirea unor astfel de crime, in protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, de natura sa incurajeze increderea, sa stimuleze cooperarea intre popoare si sa favorizeze pacea si securitatea internationala,
constatind ca aplicarea, in ceea ce priveste crimele de razboi contra umanitatii, a regulilor dreptului intern referitoare la prescriptia pentru crime de drept comun, ingrijoreaza profund opinia publica mondiala, intrucit impiedica urmarirea si pedepsirea persoanelor responsabile de aceste crime, recunoscind ca este necesar si oportun sa se afirme in dreptul international, prin aceasta Conventie, principiul imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii si sa se asigure aplicarea lor universala,
Au convenit asupra celor ce urmeaza:
Articolul 1
Oricare ar fi data la care au fost comise, crimele urmatoare sunt imprescriptibile:
- crimele de razboi, asa cum sunt definite in Statutul Tribunalului Militar International dela Nurnberg din 8 august 1945 si confirmate prin rezolutiile Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite 3 (I) si 95 (I) din 13 februarie 1946 si 11 decembrie 1946 si, in special, „infractiunile grave” enumerate in conventiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru protectia victimelor de razboi;
- crimele contra umanitatii, indiferent daca sunt comise in timp de razboi sau in timp de pace, asa cum sunt definite in Statutul Tribunalului Militar International de la Nurnberg din 8 august 1945 si confirmat prin rezolutiile Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite 3 (I) si 95 (I) din 13 februarie 1946 si 11 decembrie 1946, evictiunea prin atac armat sau ocupatie si acte inumane care decurg din politica de apartheid, precum si crima de genocid, asa cum este definita in Conventia din 1948 pentru prevenirea si pedepsirea crimei de genocid, chiar daca aceste acte nu constituie o violare a dreptului intern al tarii in care au fost comise.
Articolul 2
Daca va fi comisa oricare dintre crimele mentionate de articolul 1, prevederile acestei Conventii vor fi aplicate reprezentantilor autoritatii de stat si persoanelor particulare care participa la comiterea ei ca autori sau complici, care se fac vinovati de incitare directa la comiterea oricareia dintre aceste crime sau care participa la o intelegere in vederea comiterii ei, indiferent de gradul de executie in care s-ar afla, precum si reprezentantilor autoritatii de stat care tolereaza comiterea acestei crime.
Articolul 3
Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza sa adopte toate masurile interne, legislative sau de alt ordin, care ar fi necesare pentru a permite extradarea, in conformitate cu dreptul international, a persoanelor vizate in articolul 2 al prezentei Conventii.
Articolul 4
Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza sa adopte, in conformitate cu procedurile lor constitutionale, orice masuri legislative sau de alt ordin care ar fi necesare pentru a asigura imprescriptibilitatea crimelor mentionate pentru a asigura imprescriptibilitatea crimelor mentionate in articolele 1 si 2 ale prezentei Conventii, atit in ceea ce priveste urmarirea, cit si in ceea ce priveste pedeapsa; acolo unde in acest domeniu ar exista o prescriptie, in virtutea legii sau altfel, ea va fi abolita.
Articolul 5
Prezenta Conventie va fi deschisa spre semnare pina la 31 decembrie 1969 oricarui stat membru al Organizatiei Natiunilor Unite sau membru al oricareia dintre institutiile sale specializate sau al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, oricarui stat parte la Statutul Curtii Internationale de Justitie, precum si oricarui alt stat invitat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite sa devina parte la prezenta Conventie.
Articolul 6
Prezenta Conventie este supusa ratificarii, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 7
Prezenta Conventie este deschisa spre aderare oricarui stat vizat in articolul 5. instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 8
1. Prezenta Conventie va intra in vigoare in cea de-a nouazecea zi de la depunerea la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele parti care vor ratifica aceasta Conventie sau vor adera la ea dupa depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare, Conventia va intra in vigoare in cea de-a nouazecea zi de la depunerea de catre statul respectiv a instrumentului de ratificare sau de aderare.
Articolul 9
1. Dupa expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei Conventii, oricare parte contractanta poate formula oricind o cerere de revizuire a Conventiei pe calea unei notificari scrise adresate Secretarului General al Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite va decide asupra masurilor ce ar urma sa fie luate, dupa caz, in legatura cu aceasta cerere.
Articolul 10
1. Prezenta Conventie va fi depusa la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va transmite copii certificate ale prezentei Conventii tuturor statelor.
Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va informa toate statele vizate in articolul 5 despre:
- semnaturile prezentei Conventii si instrumentele de ratificare sau de aderare depuse conform articolelor 5, 6 si 7;
- data la care prezenta Conventie va intra in vigoare in conformitate cu articolul 8;
- comunicarile primite conform articolului 9.
Articolul 11
Prezenta Conventie, ale carei texte in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola au aceeasi valabilitate, va purta data de 26 noiembrie 1968.
Drept pentru care subscrisii, autorizati in modul cuvenit in acest scop, au semnat prezenta Conventie.
|
