Convenþia Naþiunilor Unite împotriva corupþiei

Adoptatã la New York la 31 octombrie 2003

    PREAMBUL

    Statele pãrþi ale prezentei Convenþii,
    preocupate de gravitatea problemelor pe care le pune corupþia ºi de ameninþarea pe care aceasta o constituie pentru stabilitatea ºi siguranþa societãþilor, subminând instituþiile ºi valorile democratice, valorile etice ºi justiþia ºi compromiþând dezvoltarea durabilã ºi statul de drept,
    preocupate în egalã mãsurã de legãturile existente între corupþie ºi celelalte forme ale criminalitãþii, în special criminalitatea organizatã ºi criminalitatea economicã, inclusiv spãlarea banilor,
    preocupate, pe de altã parte, de faptul cã problemele de corupþie care poartã asupra unor bunuri considerabile, putând reprezenta o parte substanþialã a resurselor statelor, ºi care ameninþã stabilitatea politicã ºi dezvoltarea durabilã a acestor state,
    convinse cã fenomenul corupþiei nu mai este o problemã localã, ci un fenomen transnaþional care loveºte toate societãþile ºi toate economiile, ceea ce face esenþialã cooperarea internaþionalã, pentru a o preveni ºi pentru a o opri,
    convinse în egalã mãsurã cã o abordare globalã ºi multidisciplinarã este necesarã pentru a preveni ºi combate eficient corupþia,
    convinse, pe de altã parte, cã oferirea de asistenþã poate contribui într-o manierã importantã la prevenirea ºi combaterea eficace a corupþiei, inclusiv prin întãrirea capacitãþii ºi instituþiilor statului,
    convinse de faptul cã dobândirea ilicitã a bogãþiilor personale poate fi îndeosebi dãunãtoare instituþiilor democratice, economiilor naþionale ºi statului de drept,
    hotãrâte sã previnã, sã descopere ºi sã descurajeze în mod eficient transferurile internaþionale de bunuri dobândite ilicit ºi sã consolideze cooperarea internaþionalã în recuperarea de bunuri,
    recunoscând principiile fundamentale ale respectãrii garanþiilor prevãzute de lege în procedurile penale ºi în procedurile civile sau administrative privind recunoaºterea drepturilor de proprietate,
    fiind conºtiente de responsabilitatea ce revine statelor de a eradica acest flagel ºi cã acestea trebuie sã coopereze între ele, cu sprijinul ºi participarea persoanelor ºi grupurilor care nu aparþin sectorului public, cum ar fi societatea civilã, organizaþiile neguvernamentale ºi comunitãþile de persoane, pentru ca eforturile lor în acest domeniu sã fie eficiente,
    având în egalã mãsurã conºtiinþa principiilor bunei gestiuni a afacerilor publice ºi a bunurilor publice, de echitate, de responsabilitate ºi de egalitate în faþa legii, precum ºi de necesitate a pãstrãrii integritãþii ºi favorizãrii unei culturi de refuz al corupþiei,
    salutând lucrãrile conduse de Comisia pentru prevenirea criminalitãþii ºi pentru justiþie penalã ºi de Biroul Naþiunilor Unite împotriva drogurilor ºi criminalitãþii pentru a combate corupþia,
    amintind lucrãrile conduse în acest domeniu de alte organizaþii internaþionale ºi religioase, mai ales activitãþile Consiliului de Cooperare Vamalã (numit ºi Organizaþia Mondialã a Vãmilor), Consiliului Europei, Ligii Statelor Arabe, Organizaþiei de Cooperare ºi Dezvoltare Economicã, Organizaþiei Statelor Americane, Uniunii Africane ºi Uniunii Europene,
    luând act cu satisfacþie de instrumentele multilaterale de prevenire ºi combatere a corupþiei, precum, între altele, Convenþia interamericanã împotriva corupþiei, adoptatã de Organizaþia Statelor Americane la 29 martie 1996, Convenþia privind combaterea corupþiei implicând funcþionari ai comunitãþilor europene sau funcþionari ai statelor membre ale Uniunii Europene, adoptatã de Consiliul Uniunii Europene la 26 mai 1997, Convenþia privind combaterea corupþiei agenþilor publici strãini în tranzacþiile comerciale internaþionale, adoptatã de Organizaþia de Cooperare ºi Dezvoltare Economicã la 21 noiembrie 1977, Conventia penalã privind corupþia, adoptatã de Comitetul Miniºtrilor Consiliului Europei la 27 ianuarie 1999, Convenþia civilã privind corupþia, adoptatã de Comitetul de Miniºtri al Consiliului Europei la 9 septembrie 1997, ºi Convenþia de prevenire ºi combatere a corupþiei, adoptatã de ºefii de stat ºi de guvern ai Uniunii Africane la 12 iulie 2003,
    salutând, de asemenea, intrarea în vigoare la 29 septembrie 2003 a Convenþiei Naþiunilor Unite împotriva criminalitãþii transnaþionale organizate,
    au convenit cele ce urmeazã:

   CAPITOLUL I
  Dispoziþii generale

   ARTICOLUL 1
  Obiect

    Prezenta convenþie are ca obiect:

   a) promovarea ºi consolidarea mãsurilor în scopul prevenirii ºi combaterii corupþiei în modul cel mai eficient;

   b) promovarea, înlesnirea ºi sprijinul cooperãrii internaþionale ºi asistenþei tehnice în scopul prevenirii corupþiei ºi al luptei împotriva acesteia, inclusiv recuperarea de bunuri;

   c) promovarea integritãþii, responsabilitãþii ºi bunei gestiuni a afacerilor publice ºi a bunurilor publice.

   ARTICOLUL 2
  Terminologie

    În sensul prezentei convenþii:

   a) prin agent public se înþelege: (i) orice persoanã care deþine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat parte, care a fost numitã ori aleasã, cu titlu permanent sau temporar, care este remuneratã ori neremuneratã, ºi oricare ar fi nivelul sãu ierarhic; (ii) orice persoanã care exercitã o funcþie publicã, inclusiv pentru un organism public sau o întreprindere publicã, ori care presteazã un serviciu public, aºa cum aceºti termeni sunt definiþi în dreptul intern al statului parte ºi aplicaþi în domeniul pertinent al dreptului acestui stat; (iii) orice persoanã definitã ca "agent public" în dreptul intern al unui stat parte. Totuºi, în scopurile anumitor mãsuri specifice prevãzute în cap. II al prezentei convenþii, prin agent public se poate înþelege orice persoanã care exercitã o funcþie publicã sau care presteazã un serviciu public, aºa cum aceºti termeni sunt definiþi în dreptul intern al statului parte ºi aplicaþi în domeniul pertinent al dreptului acestui stat;

   b) prin agent public strãin se înþelege orice persoanã care deþine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unei þãri strãine, care a fost numitã sau aleasã, ºi orice persoanã care exercitã o funcþie publicã pentru o þarã strãinã, inclusiv pentru un organism public sau o întreprindere publicã;

   c) prin funcþionar al unei organizaþii internaþionale publice se înþelege un funcþionar internaþional sau orice persoanã autorizatã de o astfel de organizaþie sã acþioneze în numele ei;

   d) prin bunuri se înþelege orice tip de bun, corporal sau incorporal, mobil ori imobil, tangibil sau intangibil, precum ºi actele juridice ori documentele atestând proprietatea acestor bunuri sau drepturile referitoare la acestea;

   e) prin produs al infracþiunii se înþelege orice bun provenit direct sau indirect din sãvârºirea unei infracþiuni ori obþinut direct sau indirect din sãvârºirea unei infracþiuni;

   f) prin blocare sau sechestru se înþelege interdicþia temporarã a transferului, conversiei, dispoziþiei ori circulaþiei bunurilor sau faptul de a fi asumat temporar paza ori controlul de bunuri pe baza unei hotãrâri a unei instanþe judecãtoreºti sau a unei alte autoritãþi competente;

   g) prin confiscare se înþelege deposedarea permanentã de bunuri pe baza unei hotãrâri a unei instanþe judecãtoreºti sau a unei alte autoritãþi competente;

   h) prin infracþiune principalã se înþelege orice infracþiune în urma cãreia rezultã un produs care este susceptibil de a deveni obiectul unei infracþiuni definite la art. 23 din prezenta convenþie;

   i) prin livrare supravegheatã se înþelege metoda care constã în permiterea ieºirii de pe teritoriul, trecerii prin teritoriul sau intrãrii pe teritoriul unuia ori mai multor state, a unor expedieri ilicite sau suspecte de a fi ilicite, sub controlul autoritãþilor competente ale acestor state, în vederea anchetãrii unei infracþiuni ºi identificãrii persoanelor implicate în sãvârºirea acesteia.

   ARTICOLUL 3
  Domeniul de aplicare

   1. Prezenta convenþie se aplicã, în conformitate cu dispoziþiile sale, prevenirii corupþiei, anchetelor ºi urmãririlor privind corupþia, precum ºi blocãrii, sechestrului, confiscãrii ºi restituirii produsului provenind din infracþiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenþie.

   2. În scopurile aplicãrii prezentei convenþii nu este necesar, în afara dispoziþiilor contrare, ca infracþiunile stabilite conform acesteia sã cauzeze o daunã sau un prejudiciu patrimonial statului.

   ARTICOLUL 4
  Protecþia suveranitãþii

   1. Statele pãrþi îºi executã obligaþiile decurgând din prezenta convenþie într-un mod compatibil cu principiile egalitãþii suverane ºi integritãþii teritoriale a statelor ºi cu principiul neamestecului în afacerile interne ale altor state.

   2. Nici o dispoziþie a prezentei convenþii nu abiliteazã un stat parte sã exercite asupra teritoriului unui alt stat o competenþã ºi funcþiuni care sunt exclusiv rezervate autoritãþilor acestui alt stat de cãtre dreptul sãu intern.

   CAPITOLUL II
  Mãsuri preventive

   ARTICOLUL 5
  Politici ºi practici de prevenire a corupþiei

   1. Fiecare stat parte elaboreazã ºi aplicã sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, politici de prevenire a corupþiei eficiente ºi coordonate care favorizeazã participarea societãþii ºi care reflectã principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice ºi bunurile publice, de integritate, transparenþã ºi responsabilitate.

   2. Fiecare stat parte se strãduieºte sã punã la punct ºi sã promoveze practici eficiente pentru prevenirea corupþiei.

   3. Fiecare stat parte se strãduieºte sã evalueze periodic instrumentele juridice ºi mãsurile administrative pertinente pentru a determina dacã acestea sunt corespunzãtoare pentru a preveni ºi combate corupþia.

   4. Statele pãrþi colaboreazã, conform principiilor fundamentale ale sistemului lor juridic, între ele ºi cu organizaþiile regionale ºi internaþionale, pentru a promova ºi a pune la punct mãsurile prevãzute în prezentul articol. În cadrul acestei colaborãri ele pot participa la programe ºi proiecte internaþionale care urmãresc prevenirea corupþiei.

   ARTICOLUL 6
  Organismul sau organismele de prevenire a corupþiei

   1. Fiecare stat parte face astfel încât, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, sã existe unul sau mai multe organisme, dupã cum convine, însãrcinate sã previnã corupþia prin mijloace precum:

   a) aplicarea politicilor prevãzute la art. 5 din prezenta convenþie ºi, dacã este cazul, supervizarea ºi coordonarea acestei aplicãri;

   b) sporirea ºi difuzarea informaþiilor privind prevenirea corupþiei.

   2. Fiecare stat parte acordã organismului sau organismelor menþionate la paragraful 1 al prezentului articol independenþa necesarã, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, pentru a permite exercitarea eficientã a funcþiilor lor la adãpost de orice influenþã nedoritã. Resursele materiale ºi personalul specializat necesar, precum ºi formarea de care acest personal poate avea nevoie pentru a-ºi exercita funcþiile trebuie sã le fie furnizate.

   3. Fiecare stat parte comunicã secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite numele ºi adresa autoritãþii sau autoritãþilor susceptibile de a acorda asistenþã altor state pãrþi în stabilirea ºi aplicarea mãsurilor specifice de prevenire a corupþiei.

   ARTICOLUL 7
  Sectorul public

   1. Fiecare stat parte se strãduieºte, dacã este cazul ºi conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, sã adopte, sã menþinã ºi sã consolideze sisteme de recrutare, de angajare, de încurajare a fidelitãþii, de promovare ºi de pensionare a funcþionarilor ºi, dacã este cazul, a altor agenþi publici nenumiþi, care:

   a) se bazeazã pe principiile de eficienþã ºi de transparenþã ºi pe criterii obiective, precum meritul, echitatea ºi aptitudinea;

   b) cuprind proceduri corespunzãtoare pentru a selecþiona ºi pentru a forma persoanele numite sã ocupe posturi publice considerate ca fiind în mod special expuse la corupþie ºi, dacã este cazul, pentru a asigura o rotaþie pe aceste posturi;

   c) favorizeazã o remuneraþie corespunzãtoare ºi bareme de tratament echitabil, þinând seama de nivelul de dezvoltare economicã a statului parte;

   d) favorizeazã oferta de programe de educare ºi de formare care sã le permitã sã-ºi îndeplineascã corect, onorabil ºi adecvat funcþiile ºi sã beneficieze de o formare specializatã corespunzãtoare care sã-i sensibilizeze mai mult la riscurile corupþiei inerente exerciþiului funcþiilor lor. Aceste programe pot face referire la codurile ºi normele de conduitã aplicabile.

   2. Fiecare stat parte are în vedere, de asemenea, sã adopte mãsuri legislative ºi administrative corespunzãtoare, compatibile cu obiectivele prezentei convenþii ºi conforme cu principiile fundamentale ale dreptului sãu intern, cu scopul de a determina criterii pentru candidatura ºi alegerea la un mandat public.

   3. Fiecare stat parte are în vedere, de asemenea, sã adopte mãsuri legislative ºi administrative corespunzãtoare, compatibile cu obiectivele prezentei convenþii ºi conforme cu principiile fundamentale ale dreptului sãu intern, cu scopul de a spori transparenþa finanþãrii candidaturilor la un mandat public electiv ºi, eventual, a finanþãrii partidelor politice.

   4. Fiecare stat parte se strãduieºte, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, sã adopte, sã menþinã ºi sã consolideze sisteme care sã favorizeze transparenþa ºi sã previnã conflictele de interese.

   ARTICOLUL 8
  Codurile de conduitã ale agenþilor publici

   1. Pentru a lupta împotriva corupþiei, fiecare stat parte încurajeazã în mod special integritatea, cinstea ºi rãspunderea agenþilor publici, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic.

   2. În particular, fiecare stat parte se strãduieºte sã aplice, în cadrul propriilor sisteme instituþionale ºi juridice, coduri sau norme de conduitã pentru exercitarea corectã, onorabilã ºi corespunzãtoare a funcþiilor publice.

   3. Pentru aplicarea dispoziþiilor prezentului articol, fiecare stat parte ia act, dacã este cazul ºi conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, de iniþiativele pertinente ale organizaþiilor regionale, interregionale ºi multilaterale, precum Codul internaþional de conduitã al agenþilor funcþiei publice, anexã la Rezoluþia nr. 51/59 a Adunãrii generale din 12 decembrie 1996.

   4. Fiecare stat parte are în vedere, de asemenea, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, sã aplice mãsuri ºi sisteme de naturã sã înlesneascã semnalarea prin agenþii publici ai autoritãþilor competente a actelor de corupþie despre care au luat cunoºtinþã în exerciþiul funcþiilor lor.

   5. Fiecare stat parte se strãduieºte, dacã este cazul ºi conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, sã aplice mãsuri ºi sisteme care sã-i oblige pe agenþii publici sã declare autoritãþilor competente toate activitãþile exterioare, orice ocupaþie, orice plasamente, orice bunuri ºi orice dar sau avantaj substanþial din care ar putea rezulta un conflict de interese cu funcþiile lor de agent public.

   6. Fiecare stat parte are în vedere sã ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, mãsuri disciplinare sau alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare împotriva agenþilor publici care încalcã codurile ori normele instituite în baza prezentului articol.

   ARTICOLUL 9
  Achiziþiile publice ºi gestiunea finanþelor publice

   1. Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, mãsurile necesare pentru a stabili un sistem corespunzãtor de achiziþii publice care sã se bazeze pe transparenþã, concurenþã ºi criterii obiective pentru luarea de decizii ºi care, între altele, sã fie eficiente pentru prevenirea corupþiei. Aceste sisteme, pentru aplicarea cãrora se poate þine seama de valori-cadru, prevãd mai ales:

   a) difuzarea publicã a informaþiilor privind procedurile de achiziþii publice ºi contracte, aici fiind cuprinse informaþiile despre apelurile de oferte ºi de informare corespunzãtoare asupra atribuirii de contracte, fiind lãsat suficient timp potenþialilor ofertanþi pentru a stabili ºi înscrie oferta lor;

   b) stabilirea anterioarã a condiþiilor de participare, inclusiv criteriile de selecþie ºi de atribuire, ºi regulile apelurilor de oferte ºi publicarea lor;

   c) folosirea criteriilor obiective ºi predeterminate pentru luarea de decizii privind achiziþiile publice, cu scopul de a facilita verificarea ulterioarã a aplicãrii corecte a regulilor sau procedurilor;

   d) un sistem de recurs intern eficient, inclusiv un sistem de apel eficient, care sã garanteze exerciþiul cãilor de atac în cazul încãlcãrii regulilor sau procedurilor stabilite conform prezentului paragraf;

   e) dacã este cazul, mãsuri pentru a reglementa problemele care afecteazã personalul însãrcinat cu achiziþiile publice, cum ar fi: obligaþia unei declaraþii de interes pentru anumite achiziþii, proceduri de selecþie a personalului respectiv ºi obligaþii în materie de formare.

   2. Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, mãsurile corespunzãtoare pentru a promova transparenþa ºi responsabilitatea în gestiunea finanþelor publice. Aceste mãsuri cuprind, în special:

   a) proceduri de adoptare a bugetului naþional;

   b) comunicarea în timp util a cheltuielilor ºi a veniturilor;

   c) un sistem de norme de contabilitate ºi audit ºi de control de gradul doi;

   d) sisteme eficiente de gestiune a riscurilor ºi de control intern; ºi

   e) dacã este cazul, mãsuri corective în cazul neîndeplinirii exigenþelor prezentului paragraf.

   3. Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, mãsurile civile ºi administrative necesare, pentru a proteja integritatea registrelor ºi declaraþiilor contabile, evidenþelor financiare sau a altor documente privind cheltuielile ºi veniturile publice ºi pentru a împiedica falsificarea.

   ARTICOLUL 10
  Informarea publicului

    Þinând seama de necesitatea luptei împotriva corupþiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, mãsurile necesare pentru a spori transparenþa administraþiei sale publice, inclusiv în ceea ce priveºte organizarea, funcþionarea ºi procesele decizionale, dacã este cazul. Aceste mãsuri pot include, în special:

   a) adoptarea de proceduri sau de reglementãri care sã permitã publicului obþinerea, dacã este cazul, a informaþiilor asupra organizãrii, funcþionãrii ºi proceselor decizionale de administraþie publicã, precum ºi, þinând seama de protecþia vieþii private ºi a datelor personale, asupra deciziilor ºi actelor juridice care îi privesc;

   b) simplificarea, dacã este cazul, a procedurilor administrative, cu scopul de a facilita accesul publicului la autoritãþile de decizie competente; ºi

   c) publicarea informaþiilor, inclusiv a eventualelor rapoarte periodice, despre riscurile de corupþie în cadrul administraþiei publice.

   ARTICOLUL 11
  Mãsuri privind judecãtorii ºi serviciile de urmãrire

   1. Þinând seama de independenþa magistraþilor ºi de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupþiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, mãsuri pentru a consolida integritatea lor ºi pentru a preveni posibilitãþile de a-i corupe, fãrã a le prejudicia independenþa. Aceste mãsuri pot cuprinde reguli privind comportamentul lor.

   2. Mãsuri în acelaºi sens, ca ºi cele luate în aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, pot fi instituite ºi aplicate în cadrul serviciilor de urmãrire în statele pãrþi în care acestea formeazã un corp distinct, dar care se bucurã de o independenþã asemãnãtoare celei a judecãtorilor.

   ARTICOLUL 12
  Sectorul privat

   1. Fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, mãsuri pentru prevenirea corupþiei implicând sectorul privat, întãrirea normelor de contabilitate ºi audit în sectorul privat ºi, dacã este cazul, prevederea de sancþiuni civile, administrative sau penale eficiente, proporþionate ºi punitive, în caz de nerespectare a acestor mãsuri.

   2. Mãsurile care permit atingerea acestor obiective pot include, în special:

   a) promovarea cooperãrii între serviciile de investigaþii ºi de reprimare ºi instituþiile private vizate;

   b) promovarea elaborãrii de norme ºi proceduri pentru apãrarea integritãþii instituþiilor private vizate, inclusiv coduri de conduitã pentru ca întreprinderile ºi toate profesiile interesate sã-ºi exercite activitãþile în mod corect, onorabil ºi adecvat, pentru a preveni conflictele de interese ºi pentru a încuraja aplicarea bunelor practici comerciale de cãtre întreprinderi între ele, precum ºi în relaþiile lor contractuale cu statul;

   c) promovarea transparenþei între entitãþile private, inclusiv, dacã este cazul, a mãsurilor privind identitatea persoanelor fizice ºi juridice implicate în înfiinþarea ºi în gestiunea societãþilor;

   d) prevenirea folosirii improprii a procedurilor de reglementare a entitãþilor private, inclusiv a procedurilor privind subvenþiile ºi licenþele acordate de cãtre autoritãþile publice pentru activitãþi comerciale;

   e) prevenirea conflictelor de interes prin impunerea, dupã caz, ºi pentru o perioadã rezonabilã, de restricþii în exercitarea activitãþilor profesionale de cãtre foºtii agenþi publici sau la angajarea de cãtre sectorul privat a agenþilor publici dupã demisia sau pensionarea acestora, atunci când respectivele activitãþi ºi respectiva angajare sunt direct legate de funcþiile pe care aceºti foºti agenþi publici le exercitau sau le supervizau când erau în funcþie;

   f) aplicarea la întreprinderile private, þinând seama de structura ºi de mãrimea lor, de norme de audit intern suficiente pentru a facilita prevenirea ºi descoperirea actelor de corupþie ºi supunerea evidenþelor ºi declaraþiilor financiare solicitate de aceste întreprinderi private la proceduri corespunzãtoare de audit ºi de certificare.

   3. Cu scopul de a preveni corupþia, fiecare stat parte ia mãsurile necesare, conform legilor ºi reglementãrilor sale interne privind þinerea de registre ºi evidenþe contabile, publicarea de informaþii despre declaraþiile financiare ºi normele de contabilitate ºi de audit, pentru a interzice ca actele urmãtoare sã fie îndeplinite în scopul de a sãvârºi oricare dintre infracþiunile stabilite conform prezentei convenþii:

   a) stabilirea de evidenþe în afara registrelor;

   b) operaþiunile în afara registrelor sau insuficient identificate;

   c) înregistrarea de cheltuieli inexistente;

   d) înregistrarea de elemente de pasiv al cãror obiect nu este concret identificat;

   e) utilizarea de documente false; ºi

   f) distrugerea intenþionatã de documente contabile, atunci când legea nu o prevede.

   4. Fiecare stat parte refuzã deductibilitatea fiscalã a cheltuielilor care constituie mitã, al cãror vãrsãmânt este unul dintre elementele constitutive ale infracþiunilor stabilite conform art. 15 ºi 16 din prezenta convenþie ºi, dacã este cazul, al altor cheltuieli efectuate în scopul corupþiei.

   ARTICOLUL 13
  Participarea societãþii

   1. Fiecare stat parte ia mãsurile corespunzãtoare, în limita mijloacelor sale ºi conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, pentru a favoriza participarea activã a persoanelor ºi a grupurilor care nu aparþin sectorului public, cum ar fi societatea civilã, organizaþiile neguvernamentale ºi comunitãþile de persoane, la prevenirea corupþiei ºi la lupta împotriva acestui fenomen, precum ºi pentru a sensibiliza mai mult publicul cu privire la existenþa, la cauzele ºi la gravitatea corupþiei ºi la ameninþarea pe care acest fenomen o reprezintã. Aceastã participare ar trebui consolidatã prin mãsuri constând în:

   a) sporirea transparenþei proceselor de decizie ºi promovarea participãrii publicului la aceste procese;

   b) asigurarea accesului efectiv al publicului la informaþie;

   c) întreprinderea de activitãþi de informare a publicului pentru a-l provoca sã nu tolereze corupþia, precum ºi de programe de educare a publicului, în special în ºcoli ºi universitãþi;

   d) respectarea, promovarea ºi protejarea libertãþii de cercetare, primire, publicare ºi difuzare a informaþiilor privind corupþia. Aceastã libertate poate fi supusã la anumite restricþii, care trebuie totuºi sã fie prevãzute de lege ºi necesare:

   (i) respectului drepturilor sau reputaþiei altuia;

   (ii) protecþiei, securitãþii naþionale sau a ordinii publice ori a sãnãtãþii sau moralei publice.

   2. Fiecare stat parte ia mãsurile corespunzãtoare pentru a veghea ca organismele de prevenire a corupþiei, competente, menþionate în prezenta convenþie, sã fie cunoscute publicului ºi face ca ele sã fie accesibile, astfel încât orice fapt susceptibil de a fi considerat o infracþiune, stabilitã conform prezentei convenþii, sã le poatã fi semnalat, inclusiv sub acoperirea anonimatului.

   ARTICOLUL 14
  Mãsuri de prevenire a spãlãrii banilor

   1. Fiecare stat parte:

   a) instituie un regim intern complet de reglementare ºi de control al bãncilor ºi instituþiilor financiare nebancare, inclusiv al persoanelor fizice ori juridice care presteazã servicii formale sau informale de transmitere de fonduri ori valori, precum ºi, dacã este cazul, al altor entitãþi în mod special expuse la spãlarea banilor, în limitele competenþei sale, cu scopul de a descuraja ºi de a descoperi toate formele de spãlare a banilor. Acest regim pune accentul pe exigenþele în materia identificãrii clienþilor ºi, dacã este cazul, a beneficiarilor economici, pe înregistrarea operaþiunilor ºi pe declararea operaþiunilor suspecte;

   b) se asigurã, fãrã a aduce atingere art. 46 din prezenta convenþie, cã autoritãþile administrative, de reglementare, de investigaþii ºi de reprimare ºi altele însãrcinate cu lupta împotriva spãlãrii banilor (inclusiv, în cazul în care dreptul sãu intern o prevede, autoritãþile judiciare) sunt în mãsurã sã coopereze ºi sã schimbe informaþii la nivel naþional ºi internaþional, în condiþiile definite de dreptul sãu intern ºi, în acest scop, urmãreºte crearea unui serviciu de informare financiar, având atribuþia de centru naþional de colectare, analizã ºi difuzare a informaþiilor privind eventualele operaþiuni de spãlare a banilor.

   2. Statele pãrþi urmãresc sã punã în aplicare mãsuri realizabile de investigaþii ºi de supraveghere a miºcãrii transfrontaliere a speciilor ºi titlurilor negociabile corespunzãtoare, permiþând, sub rezerva garanþiilor, asigurarea unei utilizãri corecte a informaþiilor ºi fãrã a împiedica în nici un fel circulaþia capitalurilor licite. De asemenea, particularii sau întreprinderile pot fi obligaþi sã semnaleze transferurile transfrontaliere de cantitãþi importante de specii ºi titluri negociabile corespunzãtoare.

   3. Statele pãrþi urmãresc punerea în aplicare a mãsurilor corespunzãtoare ºi realizabile pentru a solicita instituþiilor financiare, inclusiv societãþilor de transfer de fonduri:

   a) sã consemneze, pe formulare ºi în mesajele privind transferurile electronice de fonduri, informaþii exacte ºi utile despre cel care a emis ordinul;

   b) sã pãstreze aceste informaþii pe întreg parcursul lanþului de platã; ºi

   c) sã exercite o sporitã supraveghere asupra transferurilor de fonduri neînsoþite de informaþii complete privind cel care a emis ordinul.

   4. Atunci când instituie un regim intern de reglementare ºi de control în baza prezentului articol ºi fãrã a aduce atingere oricãrui alt articol din prezenta convenþie, statele pãrþi sunt invitate sã se inspire din iniþiativele pertinente luate de cãtre organizaþiile regionale, interregionale ºi multilaterale în lupta împotriva spãlãrii banilor.

   5. Statele pãrþi se strãduiesc sã dezvolte ºi sã promoveze cooperarea mondialã, regionalã, subregionalã ºi bilateralã dintre autoritãþile judiciare, serviciile de investigaþii ºi de reprimare ºi autoritãþile de reglementare financiarã, în vederea luptei împotriva spãlãrii banilor.

   CAPITOLUL III
  Incriminare, investigare ºi reprimare

   ARTICOLUL 15
  Corupþia agenþilor publici naþionali

    Fiecare stat parte adoptã mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie:

   a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da unui agent public, direct sau indirect, un folos necuvenit, pentru sine ori pentru altã persoanã sau entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abþine sã îndeplineascã un act în exerciþiul funcþiilor sale oficiale;

   b) faptei unui agent public de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit pentru sine ori pentru altã persoanã sau entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abþine sã îndeplineascã un act în exerciþiul funcþiilor sale oficiale.

   ARTICOLUL 16
  Corupþia agenþilor publici strãini ºi a funcþionarilor
organizaþiilor publice internaþionale

   1. Fiecare stat parte adoptã mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie, în legãturã cu fapta de a promite, de a oferi sau de a da unui agent public strãin ori unui funcþionar al unei organizaþii publice internaþionale, direct sau indirect, un folos necuvenit, pentru sine ori pentru altã persoanã sau entitate, cu scopul de a îndeplini ori de a se abþine sã îndeplineascã un act în exerciþiul funcþiilor sale oficiale, în vederea obþinerii sau pãstrãrii unei pieþe ori a unui alt folos necuvenit în legãturã cu activitãþi de comerþ internaþional.

   2. Fiecare stat parte are în vedere sã adopte mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie, faptei unui agent public strãin sau unui funcþionar al unei organizaþii publice internaþionale de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit pentru sine ori pentru altã persoanã sau entitate, cu scopul de a îndeplini ori de a se abþine sã îndeplineascã un act în exerciþiul funcþiilor sale oficiale.

   ARTICOLUL 17
  Sustragerea, deturnarea sau altã folosire ilicitã de
bunuri de cãtre un agent public

    Fiecare stat parte adoptã mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie, sustragerii, deturnãrii sau altei folosiri ilicite, de cãtre un agent public, în folosul sãu ori în folosul altei persoane sau entitãþi, a oricãrui bun, a oricãrui fond ori valoare publicã sau privatã ori a oricãrui lucru de valoare, care i-a fost înmânat datoritã funcþiei sale.

   ARTICOLUL 18
  Traficul de influenþã

    Fiecare stat parte adoptã mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru atribuirea caracterului de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie:

   a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da unui agent public sau oricãrei alte persoane, direct ori indirect, un folos necuvenit, cu scopul ca respectivul agent sau respectiva persoanã sã abuzeze de influenþa sa realã ori presupusã, în vederea obþinerii de la o autoritate administrativã sau de la o autoritate publicã a statului parte a unui folos necuvenit pentru instigatorul iniþial al actului sau pentru oricare altã persoanã;

   b) faptei unui agent public sau a unei alte persoane de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit pentru sine sau pentru o altã persoanã, cu scopul de a abuza de influenþa sa realã ori presupusã, în vederea obþinerii unui folos necuvenit de la o autoritate administrativã sau de la o autoritate publicã a statului parte.

   ARTICOLUL 19
  Abuzul de funcþii

    Fiecare stat parte are în vedere sã adopte mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie, faptei unui agent public de a abuza de funcþiile sau de postul sãu, adicã de a îndeplini ori de a se abþine sã îndeplineascã, în exerciþiul funcþiilor sale, un act cu încãlcarea legii, cu scopul de a obþine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altã persoanã sau entitate.

   ARTICOLUL 20
  Îmbogãþirea ilicitã

    Sub rezerva Constituþiei sale ºi a principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, fiecare stat parte are în vedere sã adopte mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie, îmbogãþirii ilicite, adicã o mãrire substanþialã a patrimoniului unui agent public pe care acesta n-o poate justifica rezonabil în raport cu veniturile sale legitime.

   ARTICOLUL 21
  Corupþia în sectorul privat

    Fiecare stat parte urmãreºte sã adopte mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie în cadrul activitãþilor economice, financiare sau comerciale:

   a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da, direct sau indirect, un folos necuvenit oricãrei persoane care conduce o entitate din sectorul privat ori care lucreazã pentru o asemenea entitate, orice calitate ar avea, pentru sine sau pentru un altul, în scopul de a îndeplini ori de a se abþine de la îndeplinirea unui act, cu încãlcarea obligaþiilor sale;

   b) faptei oricãrei persoane care conduce o entitate a sectorului privat sau care lucreazã pentru o astfel de entitate, orice funcþie ar avea, de a solicita ori de a accepta, direct sau indirect, un folos necuvenit, pentru sine ori pentru altul, cu scopul de a îndeplini sau de a se abþine sã îndeplineascã un act, cu încãlcarea obligaþiilor sale.

   ARTICOLUL 22
  Sustragerea de bunuri în sectorul privat

    Fiecare stat parte are în vedere sã adopte mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actul a fost sãvârºit cu intenþie în cadrul activitãþilor economice, financiare sau comerciale, sustragerii de cãtre o persoanã care conduce o entitate din sectorul privat sau care lucreazã într-o astfel de entitate, orice calitate ar avea, a oricãrui bun, a oricãrui fond sau a oricãrei valori private sau a oricãrui lucru de valoare care i-a fost înmânat datoritã funcþiei sale.

   ARTICOLUL 23
  Spãlarea produsului infracþiunii

   1. Fiecare stat parte adoptã, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie;

   a) (i) conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care le desfãºoarã ºtie cã sunt produsul infracþiunii, în scopul de a ascunde ori de a deghiza originea ilicitã a bunurilor respective sau de a ajuta orice persoanã care este implicatã în sãvârºirea infracþiunii principale sã se sustragã consecinþelor juridice ale actelor sale;

   (ii) disimulãrii sau deghizãrii adevãratei naturi, a originii, amplasãrii, dispoziþiei, schimbãrii ori proprietãþii de bunuri sau a drepturilor referitoare la acestea, al cãror autor ºtie cã sunt produsul infracþiunii;

   b) sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului sãu juridic;

   (i) achiziþiei, deþinerii sau utilizãrii de bunuri despre care cel care le achiziþioneazã, deþine sau utilizeazã ºtie, în momentul în care le primeºte, cã acestea sunt produsul infracþiunii;

   (ii) participãrii la una dintre infracþiunile prevãzute conform prezentului articol sau la orice altã asociere, înþelegere, tentativã ori complicitate prin furnizarea de asistenþã, ajutor sau sfaturi în vederea sãvârºirii ei.

   2. În scopurile aplicãrii paragrafului 1 al prezentului articol:

   a) fiecare stat parte se strãduieºte sã aplice paragraful 1 al prezentului articol celei mai largi sfere de infracþiuni principale;

   b) fiecare stat parte include în infracþiunile principale cel puþin o sferã completã de infracþiuni stabilite conform prezentei convenþii;

   c) în scopurile lit. b), infracþiunile principale includ infracþiunile sãvârºite în interiorul ºi în exteriorul teritoriului ce þine de competenþa statului parte în cauzã. Totuºi, o infracþiune sãvârºitã în exteriorul teritoriului ce þine de competenþa unui stat parte nu constituie o infracþiune principalã decât atunci când actul corespondent este o infracþiune în baza dreptului intern al statului în care el a fost sãvârºit ºi ar constitui o infracþiune în baza dreptului intern al statului parte, dacã el a fost sãvârºit pe teritoriul sãu;

   d) fiecare stat parte remite secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite o copie a legilor care dau efect prezentului articol, precum ºi o copie a oricãrei modificãri ulterioare aduse acestor legi sau o descriere a acestor legi ºi a modificãrilor ulterioare;

   e) în cazul în care principiile fundamentale ale dreptului intern al unui stat parte o cer, se poate dispune ca infracþiunile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol sã nu se aplice persoanelor care au sãvârºit infracþiunea principalã.

   ARTICOLUL 24
  Tãinuirea

    Fãrã a aduce atingere dispoziþiilor art. 33 din prezenta convenþie, fiecare stat parte urmãreºte sã adopte mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care au fost sãvârºite cu intenþie dupã sãvârºirea unei alte infracþiuni stabilite conform prezentei convenþii, fãrã sã fi existat participarea la aceste infracþiuni, faptei de a disimula sau de a reþine în mod continuu bunuri, ºtiind cã acestea provin din una dintre infracþiunile stabilite conform prezentei convenþii.

   ARTICOLUL 25
  Obstrucþionarea bunei funcþionãri a justiþiei

    Fiecare stat parte adoptã mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, în cazul în care actele au fost sãvârºite cu intenþie:

   a) faptei de a recurge la forþa fizicã, ameninþãri sau intimidare ori de a promite, oferi sau a da un folos necuvenit pentru a obþine o mãrturie mincinoasã ori pentru a împiedica o mãrturie sau prezentarea elementelor de probã într-o procedurã în raport cu sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie;

   b) faptei de a recurge la forþa fizicã, ameninþãri sau intimidare pentru a împiedica un agent al justiþiei ori un agent al serviciilor de investigaþii ºi de reprimare sã-ºi exercite îndatoririle în raport cu sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie. Nici o dispoziþie din prezentul alineat nu aduce atingere dreptului statelor pãrþi de a dispune de o legislaþie destinatã protejãrii altor categorii de agenþi publici.

   ARTICOLUL 26
  Rãspunderea persoanelor juridice

   1. Fiecare stat parte adoptã mãsurile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru a stabili rãspunderea persoanelor juridice care participã la infracþiunile stabilite conform prezentei convenþii.

   2. Sub rezerva principiilor juridice ale statului parte rãspunderea persoanelor juridice poate fi penalã, civilã sau administrativã.

   3. Aceastã rãspundere nu aduce atingere rãspunderii penale a persoanelor fizice care au sãvârºit infracþiunile.

   4. Fiecare stat parte vegheazã, în mod special, ca persoanele juridice trase la rãspundere conform prezentului articol sã facã obiectul sancþiunilor eficace, proporþionale ºi de descurajare, de naturã penalã sau nepenalã, inclusiv al sancþiunilor bãneºti.

   ARTICOLUL 27
  Participaþia ºi tentativa

   1. Fiecare stat parte adoptã mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, conform dreptului sãu intern, faptului de a participa cu orice titlu, de exemplu în calitate de complice, alt ajutor sau instigator, la o infracþiune stabilitã conform prezentei convenþii.

   2. Fiecare stat parte poate adopta mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, conform dreptului sãu intern, tentativei de a sãvârºi o infracþiune stabilitã conform prezentei convenþii.

   3. Fiecare stat parte poate adopta mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracþiune, conform dreptului sãu intern, faptei de a pregãti o infracþiune stabilitã conform prezentei convenþii.

   ARTICOLUL 28
  Cunoaºterea, intenþia ºi motivaþia, ca elemente ale infracþiunii

    Cunoaºterea, intenþia ºi motivaþia necesare ca elemente ale unei infracþiuni stabilite conform prezentei convenþii pot fi deduse din circumstanþele faptice obiective.

   ARTICOLUL 29
  Prescripþia

    Dacã este cazul, fiecare stat parte stabileºte, în cadrul dreptului sãu intern, un termen lung de prescripþie în cursul cãruia pot fi pornite urmãriri pentru una dintre infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie ºi un termen mai lung sau suspendã prescripþia atunci când autorul prezumat al infracþiunii s-a sustras justiþiei.

   ARTICOLUL 30
  Urmãririle judiciare, judecata ºi sancþiunile

   1. Fiecare stat parte face ca sãvârºirea unei infracþiuni prevãzute de prezenta convenþie sã fie pasibilã de sancþiuni care þin seama de gravitatea acestei infracþiuni.

   2. Fiecare stat parte ia mãsurile necesare pentru a stabili sau menþine, conform sistemului sãu juridic ºi principiilor sale constituþionale, un echilibru adecvat între orice imunitate sau orice privilegiu de jurisdicþie acordat agenþilor sãi publici în exerciþiul funcþiilor lor ºi posibilitatea, dacã este necesar, de a cerceta, urmãri ºi judeca efectiv infracþiunile stabilite, prevãzute de prezenta convenþie.

   3. Fiecare stat parte se strãduieºte sã facã astfel încât orice putere judiciarã discreþionarã conferitã de dreptul sãu intern ºi aferentã urmãririlor judiciare pornite împotriva persoanelor pentru infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie sã fie exercitatã în scopul optimizãrii eficacitãþii mãsurilor de investigaþie ºi reprimare a acestor infracþiuni, þinând seama de necesitatea de a exercita un efect de descurajare în ceea ce priveºte sãvârºirea lor.

   4. Fiind vorba de infracþiunile stabilite conform prezentei convenþii, fiecare stat parte ia mãsurile corespunzãtoare, conform dreptului sãu intern ºi þinând seama de dreptul la apãrare, pentru a face în aºa fel încât condiþiile cãrora le sunt subordonate deciziile de punere în libertate în aºteptarea judecãþii sau a procedurii de apel sã þinã seama de necesitatea de a se asigura prezenþa apãrãtorului în timpul procedurii penale ulterioare.

   5. Fiecare stat parte ia în considerare gravitatea infracþiunilor prevãzute în prezenta convenþie, atunci când examineazã eventualitatea unei eliberãri anticipate sau condiþionate de persoanele recunoscute ca vinovate pentru aceste infracþiuni.

   6. Fiecare stat parte, în mãsura compatibilitãþii cu principiile fundamentale ale sistemului sãu juridic, are în vedere stabilirea de proceduri care sã permitã, dacã este cazul, autoritãþii competente sã revoce, sã suspende sau sã transfere un agent public acuzat de o infracþiune prevãzutã în prezenta convenþie, cu respectarea principiului prezumþiei de nevinovãþie.

   7. Atunci când gravitatea infracþiunii o justificã, fiecare stat parte, în mãsura compatibilitãþii cu principiile fundamentale ale sistemului sãu juridic, urmãreºte stabilirea de proceduri care sã permitã decãderea, prin hotãrâre judecãtoreascã sau printr-un alt mijloc corespunzãtor, pentru o duratã fixatã prin dreptul sãu intern, a persoanelor recunoscute vinovate de infracþiunile prevãzute în prezenta convenþie din dreptul:

   a) de a exercita o funcþie publicã; ºi

   b) de a exercita o funcþie într-o întreprindere al cãrei proprietar este în parte sau majoritar statul.

   8. Dispoziþiile paragrafului 1 al prezentului articol nu aduc atingere exerciþiului puterilor disciplinare de cãtre autoritãþile competente împotriva funcþionarilor.

   9. Nici o dispoziþie a prezentei convenþii nu aduce atingere principiului conform cãruia definirea infracþiunilor stabilite conform acesteia ºi a mijloacelor juridice de apãrare aplicabile sau a altor principii juridice care guverneazã legalitatea incriminãrilor þin exclusiv de dreptul intern al unui stat parte ºi potrivit cãruia infracþiunile respective sunt urmãrite ºi pedepsite conform acestui drept.

   10. Statele pãrþi se strãduiesc sã promoveze reintegrarea în societate a persoanelor recunoscute vinovate de infracþiuni prevãzute de prezenta convenþie.

   ARTICOLUL 31
  Blocare, sechestru ºi confiscare

   1. Fiecare stat parte ia, în mãsura posibilitãþilor ºi în cadrul sistemului sãu juridic intern, mãsurile necesare pentru a permite confiscarea:

   a) produsului infracþiunii provenind din infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie sau a bunurilor a cãror valoare corespunde cu cea a produsului;

   b) bunurilor, materialelor sau altor instrumente folosite sau destinate a fi folosite pentru infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie.

   2. Fiecare stat parte ia mãsurile necesare pentru a permite identificarea, localizarea, blocarea sau sechestrul a tot ceea ce este menþionat la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul eventualei confiscãri.

   3. Fiecare stat parte adoptã mãsurile legislative sau alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare, conform dreptului sãu intern, pentru a reglementa administrarea ºi utilizarea de cãtre autoritãþile competente a bunurilor blocate, sechestrate sau confiscate, vizate de paragrafele 1 ºi 2 ale prezentului articol.

   4. Dacã produsul infracþiunii a fost transformat ori convertit, în parte sau în totalitate, în alte bunuri, acestea din urmã pot face obiectul mãsurilor prevãzute în prezentul articol în locul ºi în schimbul acestui produs.

   5. Dacã produsul infracþiunii a fost amestecat cu bunuri achiziþionate în mod legal, aceste bunuri, fãrã prejudicierea competenþelor de blocare sau de sechestru, pot fi confiscate pânã la concurenþa valorii estimate a produsului cu care a fost amestecat.

   6. Veniturile sau alte foloase obþinute din produsul infracþiunii, bunul în care produsul a fost transformat sau convertit ori bunurile cu care a fost amestecat pot, de asemenea, face obiectul mãsurilor prevãzute în prezentul articol, în acelaºi mod ºi în aceeaºi mãsurã ca produsul infracþiunii.

   7. În scopurile prezentului articol ºi ale art. 55 din prezenta convenþie, fiecare stat parte împuterniceºte instanþele sale judecãtoreºti sau alte autoritãþi competente sã ordone prezentarea ori sechestrul documentelor bancare, financiare sau comerciale. Un stat parte nu poate invoca secretul bancar pentru a refuza sã dea curs dispoziþiilor prezentului paragraf.

   8. Statele pãrþi pot avea în vedere sã solicite ca autorul unei infracþiuni sã stabileascã originea licitã a produsului prezumat al infracþiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscãri, în mãsura în care aceastã exigenþã este conformã principiilor fundamentale ale dreptului lor intern ºi naturii procedurilor judiciare ºi altor proceduri.

   9. Interpretarea dispoziþiilor prezentului articol nu trebuie, în nici un caz, sã aducã atingere drepturilor terþilor de bunã-credinþã.

   10. Nici o dispoziþie a prezentului articol nu aduce atingere principiului conform cãruia mãsurile care sunt prevãzute în acesta sunt definite ºi executate conform dreptului intern al fiecãrui stat parte ºi sub rezerva acestora.

   ARTICOLUL 32
  Protecþia martorilor, experþilor ºi a victimelor

   1. Fiecare stat parte ia, conform sistemului sãu juridic intern ºi în limita mijloacelor sale, mãsuri corespunzãtoare pentru a asigura o protecþie eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor ºi experþilor care depun mãrturie referitor la infracþiunile prevãzute în prezenta convenþie ºi, dacã este cazul, a rudelor ºi a altor persoane apropiate.

   2. Mãsurile avute în vedere la paragraful 1 al prezentului articol pot consta mai ales, fãrã prejudicierea drepturilor pârâtului, inclusiv a dreptului la o procedurã normalã, în:

   a) stabilirea pentru protecþia fizicã a acestor persoane a unor proceduri privind îndeosebi, dupã nevoie ºi în mãsura posibilului, de a li se oferi un nou domiciliu ºi de a li se permite, dacã este cazul, ca informaþiile privind identitatea lor ºi locul unde se aflã sã nu fie dezvãluite sau ca dezvãluirea lor sã fie limitatã;

   b) prevederea unor reguli de probaþiune care sã permitã martorilor ºi experþilor sã depunã într-un mod care sã le garanteze securitatea, în special sã fie autorizat sã depunã mãrturie recurgând la tehnici de comunicare cum sunt legãturile video sau la alte mijloace adecvate.

   3. Statele pãrþi au în vedere sã încheie acorduri sau aranjamente cu alte state în vederea stabilirii unui nou domiciliu persoanelor menþionate la paragraful 1 al prezentului articol.

   4. Dispoziþiile prezentului articol se aplicã, de asemenea, victimelor când acestea sunt martori.

   5. Fiecare stat parte, sub rezerva dreptului sãu intern, face în aºa fel încât pãrerile ºi preocupãrile victimelor sã fie prezentate ºi luate în seamã în fazele corespunzãtoare ale procedurii penale angajate împotriva autorilor infracþiunilor într-un mod care nu prejudiciazã dreptul la apãrare.

   ARTICOLUL 33
  Protecþia persoanelor care comunicã informaþii

    Fiecare stat parte are în vedere încorporarea în sistemul sãu juridic intern a mãsurilor corespunzãtoare pentru a asigura protecþia împotriva oricãrui tratament nejustificat al oricãrei persoane care semnaleazã autoritãþilor competente, de bunã-credinþã ºi în baza unor presupuneri rezonabile, orice fapt privind infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie.

   ARTICOLUL 34
  Consecinþele actelor de corupþie

    Dupã formele prescrise, þinând seama de drepturile terþilor de bunã-credinþã, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, mãsuri pentru a combate consecinþele corupþiei. În aceastã perspectivã statele pãrþi pot considera corupþia ca un factor pertinent într-o procedurã judiciarã pentru a decide anularea sau resciziunea unui contract, retragerea unei concesii sau a oricãrui act juridic analog ori pentru luarea oricãrei mãsuri corective.

   ARTICOLUL 35
  Repararea prejudiciului

    Fiecare stat parte ia mãsurile necesare, conform principiilor dreptului sãu intern, pentru a da entitãþilor sau persoanelor care au suferit un prejudiciu în urma unui act de corupþie dreptul de a introduce o acþiune în justiþie împotriva responsabililor de prejudiciul menþionat, în vederea obþinerii reparãrii.

   ARTICOLUL 36
  Autoritãþi specializate

    Fiecare stat parte face astfel încât, conform principiilor fundamentale ale sistemului sãu juridic, sã existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupþiei prin investigaþii ºi reprimare. Acest organism sau aceste organisme ori aceste persoane îºi vor acorda independenþa necesarã, conform principiilor fundamentale ale sistemului juridic al statului parte, pentru a putea exercita eficient funcþiile lor la adãpost de orice influenþã necuvenitã. Aceste persoane sau personalul respectivului ori respectivelor organisme ar trebui sã aibã formarea ºi resursele adecvate pentru a-ºi exercita sarcinile.

   ARTICOLUL 37
  Cooperarea cu serviciile de investigaþii ºi de reprimare

   1. Fiecare stat parte ia mãsurile potrivite pentru a încuraja persoanele care participã sau care au participat la sãvârºirea unei infracþiuni stabilite conform prezentei convenþii sã furnizeze autoritãþilor competente informaþii utile în scopurile anchetei ºi cercetãrii probelor, precum ºi o asistenþã fapticã ºi concretã care ar putea contribui la lipsirea autorilor infracþiunii de produsul infracþiunii ºi la recuperarea acestui produs.

   2. Fiecare stat parte are în vedere sã prevadã posibilitatea, în cazurile corespunzãtoare, micºorãrii pedepsei de care este pasibil un învinuit care coopereazã într-un mod substanþial la anchetã sau la urmãririle referitoare la o infracþiune prevãzutã de prezenta convenþie.

   3. Fiecare stat parte are în vedere sã prevadã posibilitatea, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, acordãrii de imunitate de urmãrire a unei persoane care coopereazã în mod substanþial la anchetã sau la urmãriri referitoare la o infracþiune prevãzutã de prezenta convenþie.

   4. Protecþia acestor persoane este asiguratã, mutatis mutandis, conform prevederilor art. 32 din prezenta convenþie.

   5. Când o persoanã la care se referã paragraful 1 al prezentului articol ºi care se aflã într-un stat parte poate contribui la cooperarea substanþialã cu autoritãþile competente ale unui alt stat parte, statele pãrþi pot avea în vedere încheierea unor acorduri sau aranjamente, conform dreptului lor intern, privind o eventualã acordare de cãtre celãlalt stat parte a tratamentului prevãzut la paragrafele 2 ºi 3 ale prezentului articol.

   ARTICOLUL 38
  Cooperarea între autoritãþile naþionale

    Fiecare stat parte ia mãsurile necesare pentru a încuraja, conform dreptului sãu intern, cooperarea între, pe de o parte, autoritãþile sale publice, ca ºi agenþii sãi publici, ºi, pe de altã parte, autoritãþile sale însãrcinate cu anchetarea ºi urmãririle relative la infracþiuni. Aceastã cooperare poate consta:

   a) pentru primele, în a informa, din proprie iniþiativã, pe celelalte atunci când existã motive rezonabile de a considera cã a fost sãvârºitã una dintre infracþiunile stabilite conform art. 15, 21 ºi 23 din prezenta convenþie; sau

   b) pentru primele, în a furniza, la cerere, celorlalte orice informaþie necesarã.

   ARTICOLUL 39
  Cooperarea dintre autoritãþile naþionale ºi sectorul privat

   1. Fiecare stat parte ia mãsurile necesare pentru a încuraja, conform dreptului sãu intern, cooperarea dintre autoritãþile naþionale însãrcinate cu anchetele ºi urmãririle ºi entitãþile sectorului privat, în special instituþiile financiare, asupra problemelor privind sãvârºirea de infracþiuni prevãzute prin prezenta convenþie.

   2. Fiecare stat parte are în vedere sã îºi încurajeze naþionalii ºi alte persoane având reºedinþa obiºnuitã pe teritoriul sãu sã semnaleze autoritãþilor naþionale însãrcinate cu anchete ºi urmãriri comiterea unei infracþiuni prevãzute prin prezenta convenþie.

   ARTICOLUL 40
  Secretul bancar

    Fiecare stat parte vegheazã, în cazul anchetelor judiciare naþionale asupra infracþiunilor stabilite conform prezentei convenþii, la ceea ce constituie în sistemul sãu juridic mecanisme corespunzãtoare pentru a depãºi obstacolele care pot rezulta din aplicarea legilor asupra secretului bancar.

   ARTICOLUL 41
  Cazierul judiciar

    Fiecare stat parte poate adopta mãsurile legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a se þine seama, în condiþiile ºi cu scopurile pe care le considerã corespunzãtoare, de orice condamnare care i-ar fi fost anterior aplicatã în alt stat autorului presupus al unei infracþiuni, cu scopul de a utiliza aceastã informaþie în cadrul unei proceduri penale referitoare la o infracþiune dintre cele prevãzute de prezenta convenþie.

   ARTICOLUL 42
  Competenþa

   1. Fiecare stat parte adoptã mãsurile necesare pentru a-ºi stabili competenþa în ceea ce priveºte infracþiunile stabilite conform prezentei convenþii în urmãtoarele cazuri:

   a) când infracþiunea este sãvârºitã pe teritoriul sãu; sau

   b) când infracþiunea este comisã la bordul unei nave care poartã pavilionul sãu ori la bordul unei aeronave înmatriculate conform dreptului sãu intern în momentul în care infracþiunea respectivã a fost sãvârºitã.

   2. Sub rezerva art. 4 din prezenta convenþie, un stat parte poate, de asemenea, sã stabileascã competenþa sa în ceea ce priveºte una dintre aceste infracþiuni în cazurile urmãtoare:

   a) când infracþiunea este sãvârºitã împotriva unuia dintre naþionalii sãi; sau

   b) când infracþiunea este sãvârºitã de cãtre unul dintre naþionalii sãi ori de o persoanã apatridã care îºi are reºedinþa pe teritoriul sãu; sau

   c) când infracþiunea este una dintre cele stabilite conform lit. b) (ii) paragraful 1 al art. 23 din prezenta convenþie ºi este sãvârºitã în afara teritoriului sãu în vederea comiterii, pe teritoriul sãu, a unei infracþiuni stabilite conform lit. a) (i) sau (ii) ori lit. b) (i) paragraful 1 al art. 23 din prezenta convenþie; sau

   d) când infracþiunea este sãvârºitã împotriva sa.

   3. În scopurile art. 44 din prezenta convenþie, fiecare stat parte ia mãsurile necesare pentru a-ºi stabili competenþa cu privire la infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie, când autorul prezumat se aflã pe teritoriul sãu ºi nu este extrãdat pentru singurul motiv cã este naþionalul sãu.

   4. Fiecare stat parte poate, de asemenea, lua mãsurile necesare pentru a stabili competenþa sa în ceea ce priveºte infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie, când autorul prezumat se aflã pe teritoriul sãu ºi pe care nu îl extrãdeazã.

   5. Dacã un stat parte care îºi exercitã competenþa în baza paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol a fost avizat sau a aflat în orice alt mod cã alte state pãrþi instrumenteazã o anchetã ori au pornit urmãriri sau o procedurã judiciarã privind acelaºi act, autoritãþile competente ale acestor state pãrþi se consultã, dupã cum este cazul, pentru a-ºi coordona acþiunile.

   6. Fãrã a aduce atingere normelor de drept internaþional general, prezenta convenþie nu exclude exercitarea oricãrei competenþe penale stabilite de un stat parte conform dreptului sãu intern.

   CAPITOLUL IV
  Cooperarea internaþionalã

   ARTICOLUL 43
  Cooperarea internaþionalã

   1. Statele pãrþi coopereazã în materie penalã conform art. 44-50 din prezenta convenþie. Atunci când este cazul ºi conform sistemului lor juridic intern, statele pãrþi au în vedere sã îºi acorde reciproc asistenþã în anchetele ºi în procedurile privind cauze civile ºi administrative referitoare la corupþie.

   2. În materie de cooperare internaþionalã, de fiecare datã când dubla incriminare este consideratã ca o condiþie, aceasta este consideratã îndeplinitã când legislaþia statului parte solicitat calificã ori desemneazã sau nu infracþiunea la fel ca statul parte solicitant, dacã fapta care constituie infracþiunea pentru care asistenþa este solicitatã este o infracþiune în baza legislaþiei ambelor state.

   ARTICOLUL 44
  Extrãdarea

   1. Prezentul articol se aplicã infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie, atunci când persoana care face obiectul cererii de extrãdare se aflã pe teritoriul statului parte solicitat, cu condiþia ca infracþiunea pentru care se cere extrãdarea sã fie pedepsitã de dreptul intern al statului parte solicitant ºi al statului parte solicitat.

   2. Fãrã a þine seama de dispoziþiile paragrafului 1 al prezentului articol, un stat parte a cãrui legislaþie o permite poate acorda extrãdarea unei persoane pentru oricare dintre infracþiunile stabilite conform prezentei convenþii care nu sunt pedepsibile în baza dreptului sãu intern.

   3. Dacã cererea de extrãdare se referã la mai multe infracþiuni distincte, dintre care pentru cel puþin una se poate cere extrãdarea în baza prezentului articol ºi pentru unele nu se poate cere extrãdarea în raport cu durata pedepsei închisorii, dar au legãturã cu infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie, statul solicitat poate aplica prezentul articol ºi acestor infracþiuni.

   4. Fiecare dintre infracþiunile cãrora li se aplicã prezentul articol este de plin drept inclusã în orice tratat de extrãdare în vigoare între statele pãrþi ca infracþiune al cãrei autor poate fi extrãdat. Statele pãrþi se angajeazã sã includã aceste infracþiuni ca infracþiuni al cãror autor poate fi extrãdat în orice tratat de extrãdare pe care îl vor încheia între ele. Un stat parte a cãrui legislaþie o permite, atunci când se întemeiazã pe prezenta convenþie pentru extrãdare, nu considerã nici o infracþiune stabilitã conform prezentei convenþii ca o infracþiune politicã.

   5. Dacã un stat parte care subordoneazã extrãdarea unui tratat existent primeºte o cerere de extrãdare de la un stat parte cu care nu a încheiat un asemenea tratat, el poate considera prezenta convenþie ca temei legal de extrãdare pentru infracþiunile la care se aplicã prezentul articol.

   6. Un stat parte care subordoneazã extrãdarea existenþei unui tratat:

   a) în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la prezenta convenþie, comunicã secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite dacã considerã prezenta convenþie ca bazã legalã pentru a coopera în materie de extrãdare cu alte stat pãrþi; ºi

   b) dacã nu considerã prezenta convenþie ca bazã legalã pentru a coopera în materie de extrãdare, se obligã, dacã este cazul, sã încheie tratate de extrãdare cu alte state pãrþi în scopul aplicãrii prezentului articol.

   7. Statele pãrþi care nu subordoneazã extrãdarea existenþei unui tratat recunosc între ele infracþiunilor cãrora li se aplicã prezentul articol caracterul de infracþiune pentru care autorul poate fi extrãdat.

   8. Extrãdarea este subordonatã condiþiilor prevãzute de dreptul intern al statului parte solicitat sau de tratatele de extrãdare aplicabile, inclusiv, îndeosebi, condiþiilor privind pedeapsa minimã prevãzutã pentru a extrãda ºi motivelor pentru care statul parte solicitat poate refuza extrãdarea.

   9. Statele pãrþi se strãduiesc, sub rezerva dreptului lor intern, sã accelereze procedurile de extrãdare ºi sã simplifice exigenþele în materie de probe în ceea ce priveºte infracþiunile cãrora li se aplicã prezentul articol.

   10. Sub rezerva dispoziþiilor din dreptul sãu intern ºi a tratatelor de extrãdare pe care le-a încheiat, statul parte solicitat poate, la cererea statului parte solicitant ºi dacã acesta considerã cã circumstanþele o justificã ºi cã existã urgenþã, sã punã în stare de deþinere o persoanã aflatã pe teritoriul sãu, a cãrei extrãdare este solicitatã, sau sã ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura prezenþa sa cu ocazia procedurii de extrãdare.

   11. Un stat parte pe teritoriul cãruia se aflã un autor prezumat al unei infracþiuni, dacã nu extrãdeazã aceastã persoanã pentru infracþiunea cãreia se aplicã prezentul articol pentru singurul motiv cã este unul dintre naþionalii sãi, este þinut, la cererea statului parte care solicitã extrãdarea, de a supune cauza fãrã întârziere excesivã autoritãþilor sale competente, în scopul urmãririi. Autoritãþile respective decid ºi conduc urmãrirea în acelaºi mod ca ºi pentru orice altã infracþiune gravã, în baza dreptului intern al acestui stat parte. Statele pãrþi interesate coopereazã între ele, în special în materie de procedurã ºi probã, cu scopul de a asigura eficienþa urmãririlor.

   12. Când un stat parte, în baza dreptului sãu intern, nu este autorizat sã extrãdeze sau sã predea într-o altã formã pe unul dintre naþionalii sãi decât dacã este apoi trimis în acest stat parte pentru a executa pedeapsa pronunþatã la terminarea procesului sau a procedurii care se aflã la originea cererii de extrãdare sau de predare ºi când acest stat parte ºi statul parte solicitant se înþeleg asupra acestei opþiuni ºi altor condiþii pe care le pot considera corespunzãtoare, aceastã extrãdare sau predare condiþionatã este suficientã în scopul executãrii obligaþiei menþionate la paragraful 11 al prezentului articol.

   13. Dacã extrãdarea, solicitatã în scopul executãrii unei pedepse, este refuzatã deoarece persoana care face obiectul acestei cereri este un naþional al statului parte solicitat, acesta, dacã dreptul sãu intern îi permite, în conformitate cu prevederile acestui drept ºi la cererea statului parte solicitant, ia în considerare sã dispunã el însuºi executarea pedepsei care a fost pronunþatã conform dreptului intern al statului parte solicitant sau a restului de pedeapsã care a rãmas de executat.

   14. Oricãrei persoane care face obiectul unei urmãriri pentru una dintre infracþiunile cãreia i se aplicã prezentul articol i se garanteazã un tratament echitabil în toate stadiile procedurii, inclusiv folosirea tuturor drepturilor ºi garanþiilor prevãzute de dreptul intern al statului parte pe teritoriul cãruia se aflã.

   15. Nici o dispoziþie a prezentei convenþii nu trebuie interpretatã în sensul creãrii unei obligaþii pentru statul parte solicitat de a extrãda dacã are motive serioase sã considere cã cererea a fost prezentatã în scopul urmãririi sau pedepsirii unei persoane din cauza sexului, rasei, religiei, naþionalitãþii, originii etnice ori a opiniilor sale politice sau dând curs acestei cereri s-ar cauza un prejudiciu acestei persoane pentru unele dintre aceste motive.

   16. Statele pãrþi nu pot refuza o cerere de extrãdare doar pentru motivul cã infracþiunea este consideratã având legãturã cu probleme fiscale.

   17. Înainte de a refuza extrãdarea, statul parte solicitat consultã, în caz de nevoie, statul parte solicitant cu scopul de a oferi toate posibilitãþile de a-ºi prezenta opiniile ºi de a da informaþii în sprijinul afirmaþiilor sale.

   18. Statele pãrþi se strãduiesc sã încheie acorduri sau aranjamente bilaterale ºi multilaterale pentru a permite extrãdarea ori pentru a-i spori eficienþa.

   ARTICOLUL 45
  Transferul persoanelor condamnate

    Statele pãrþi pot lua în considerare încheierea de acorduri sau de aranjamente bilaterale ºi multilaterale referitoare la transferul pe teritoriul lor de persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau la alte pedepse privative de libertate ca urmare a infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie, pentru ca acestea sã îºi poatã executa acolo restul pedepsei.

   ARTICOLUL 46
  Asistenþa judiciarã

   1. Statele pãrþi îºi acordã reciproc cea mai amplã cu putinþã asistenþã judiciarã cu prilejul anchetelor, urmãririlor ºi procedurilor judiciare privind infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie.

   2. Cea mai amplã cu putinþã asistenþã judiciarã este acordatã, în mãsura în care legile, tratatele, acordurile ºi aranjamentele pertinente ale statului parte solicitat o permit, în cursul anchetelor, urmãririlor ºi procedurilor judiciare privind infracþiuni în care o persoanã juridicã poate fi trasã la rãspundere în statul parte solicitant, conform art. 26 din prezenta convenþie.

   3. Asistenþa juridicã ce se acordã în aplicarea prezentului articol poate fi solicitatã în scopurile urmãtoare:

   a) strângerea de mãrturii sau de depoziþii;

   b) înmânarea actelor judiciare;

   c) efectuarea de percheziþii ºi sechestre, precum ºi de blocãri;

   d) examinarea de obiecte ºi cercetarea la faþa locului;

   e) transmiterea de informaþii, de probe ºi rapoarte de expertizã;

   f) transmiterea originalelor sau a copiilor certificate pentru conformitate ale documentelor ºi dosarelor pertinente, inclusiv ale documentelor administrative, bancare, financiare sau comerciale ºi ale documentelor societãþilor comerciale;

   g) identificarea sau localizarea produsului infracþiunii, bunurilor, instrumentelor sau a altor lucruri în scopul strângerii elementelor de probã;

   h) facilitarea înfãþiºãrii voluntare a persoanelor în statul parte solicitant;

   i) acordarea oricãrei alte asistenþe compatibile cu dreptul intern al statului parte solicitat;

   j) identificarea, blocarea ºi localizarea produsului infracþiunii, conform dispoziþiilor cap. V din prezenta convenþie;

   k) recuperarea bunurilor, conform dispoziþiilor cap. V din prezenta convenþie.

   4. Fãrã prejudicierea dreptului intern, autoritãþile competente ale unui stat parte pot, fãrã cerere prealabilã, sã comunice informaþii privind cauze penale unei autoritãþi competente a unui alt stat parte, dacã apreciazã cã aceste informaþii ar putea servi începerii sau încheierii anchetelor ºi urmãririlor penale ori sã determine acest din urmã stat sã formuleze o cerere în baza prezentei convenþii.

   5. Comunicarea de informaþii conform paragrafului 4 al prezentului articol se face fãrã prejudicierea anchetelor ºi urmãririlor penale în statul ale cãrui autoritãþi competente transmit informaþiile. Autoritãþile competente care primesc aceste informaþii vor fi de acord cu oricare cerere, tinzând ca aceste informaþii sã rãmânã confidenþiale chiar temporar sau ca folosirea lor sã fie însoþitã de restricþii. Totuºi aceasta nu împiedicã statul parte care primeºte informaþiile sã dezvãluie, cu prilejul procedurii judiciare, informaþiile justificative în favoarea unui învinuit. În acest ultim caz statul parte care primeºte informaþiile avizeazã statul parte care le comunicã, înaintea dezvãluirii lor, ºi, la cererea acestuia, îl consultã. Dacã, într-un caz excepþional, o notificare prealabilã nu este posibilã, statul parte care primeºte informaþiile încunoºtinþeazã fãrã întârziere despre dezvãluire statul parte care le comunicã.

   6. Dispoziþiile prezentului articol nu afecteazã cu nimic obligaþiile care rezultã din oricare alt tratat bilateral sau multilateral care guverneazã ori trebuie sã guverneze, în întregime sau în parte, asistenþa judiciarã.

   7. Paragrafele 9-29 ale prezentului articol sunt aplicabile cererilor fãcute în conformitate cu prezentul articol, dacã statele pãrþi în cauzã sunt legate printr-un tratat de asistenþã judiciarã. Dacã statele pãrþi menþionate sunt legate de un asemenea tratat, sunt aplicabile dispoziþiile corespunzãtoare ale acestuia, cu excepþia cazului în care statele pãrþi nu convin sã aplice în locul lor dispoziþiile paragrafelor 9-29 ale prezentului articol. Statele pãrþi sunt încurajate în mod deosebit sã aplice aceste paragrafe dacã le faciliteazã cooperarea.

   8. Statele pãrþi nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistenþa judiciarã prevãzutã de prezentul articol.

   9. a) Când în aplicarea prezentului articol rãspunde unei cereri de asistenþã în absenþa dublei incriminãri, un stat parte solicitat þine seama de obiectul prezentei convenþii aºa cum el a fost enunþat în articolul 1.

   b) Statele pãrþi pot invoca absenþa dublei incriminãri pentru a refuza transmiterea unei cereri în aplicarea prezentului articol. Cu toate acestea, statul parte solicitat, când aceasta este compatibilã cu principiile fundamentale ale sistemului sãu juridic, admite cererea solicitatã, dacã ea nu implicã mãsuri coercitive. Aceastã asistenþã poate fi refuzatã dacã cererea poartã asupra unor probleme minore sau pentru care cooperarea sau asistenþa solicitatã poate fi obþinutã în temeiul altor dispoziþii ale prezentei convenþii.

   c) Fiecare stat parte poate avea în vedere luarea mãsurilor necesare pentru a-i permite furnizarea unei asistenþe judiciare cât mai ample cu putinþã în aplicarea prezentului articol, în absenþa dublei incriminãri.

   10. Orice persoanã deþinutã sau care executã o pedeapsã pe teritoriul unui stat parte, a cãrei prezenþã este solicitatã într-un alt stat parte în scopul identificãrii sau audierii ori pentru ca aceasta sã îºi dea concursul la obþinerea de probe în cadrul anchetelor, urmãririlor sau procedurilor judiciare, privind infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie, poate face obiectul unui transfer dacã sunt reunite condiþiile urmãtoare:

   a) persoana în cauzã consimte la aceasta în mod liber ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã;

   b) autoritãþile competente ale celor douã state pãrþi în cauzã consimt la aceasta, sub rezerva condiþiilor pe care aceste state pãrþi le considerã corespunzãtoare.

   11. În scopul paragrafului 10 al prezentului articol:

   a) statul parte cãtre care este efectuat transferul are împuternicirea ºi obligaþia sã menþinã persoana în cauzã în detenþie, cu excepþia cererii sau autorizãrii contrare din partea statului parte din care persoana a fost transferatã;

   b) statul parte cãtre care se efectueazã transferul îºi îndeplineºte fãrã întârziere obligaþia de a-l preda pe interesat în paza statului parte din care transferul a fost efectuat, conform celor convenite în prealabil sau altfel, aºa cum au hotãrât autoritãþile competente ale celor douã state pãrþi;

   c) statul parte cãtre care se efectueazã transferul nu poate cere statului parte din care se efectueazã transferul sã înceapã o procedurã de extrãdare pentru ca interesatul sã îi fie remis;

   d) se þine seama de perioada în care persoana a fost în detenþie în statul parte cãtre care a fost transferat, în scopul reducerii din pedeapsa de executat în statul parte din care a fost transferat.

   12. În afarã de cazul în care statul parte din care o persoanã trebuie sã fie transferatã în baza paragrafelor 10 ºi 11 ale prezentului articol nu îºi dã acordul, aceastã persoanã, oricare ar fi naþionalitatea sa, nu va fi urmãritã, deþinutã, pedepsitã sau supusã altor restricþii ale libertãþii sale personale pe teritoriul statului parte cãtre care a fost transferatã din motive de acte, omisiuni sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului parte din care ea a fost transferatã.

   13. Fiecare stat parte desemneazã o autoritate centralã care are responsabilitatea ºi competenþa de a primi cereri de asistenþã judiciarã pe care fie le executã, fie le transmite autoritãþilor competente spre executare. Dacã un stat parte are o regiune sau un teritoriu special prevãzut cu un sistem de asistenþã judiciarã diferit, el poate desemna o autoritate centralã distinctã care va avea aceleaºi funcþii pentru aceastã regiune sau teritoriu. Autoritãþile centrale asigurã executarea ºi transmiterea rapidã ºi în bunã ºi cuvenitã formã a cererilor primite. Dacã autoritatea centralã transmite cererea unei autoritãþi competente pentru executare, ea încurajeazã executarea rapidã ºi în bunã ºi cuvenitã formã a cererii de cãtre autoritatea competentã. Autoritatea centralã desemnatã în acest scop face obiectul unei notificãri adresate secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite în momentul în care fiecare stat parte depune instrumentul de ratificare, acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenþie. Cererile de asistenþã judiciarã ºi orice comunicare relativã la acestea sunt transmise autoritãþilor centrale desemnate de statele pãrþi. Prin prezenta dispoziþie se înþelege, fãrã a prejudicia dreptul oricãrui stat parte, ca solicitarea cererilor ºi a comunicãrilor sã fie adresatã pe cale diplomaticã ºi, în caz de urgenþã, dacã statele pãrþi convin aceasta, prin intermediul Organizaþiei Internaþionale a Poliþiei Criminale, dacã aceasta este posibil.

   14. Cererile sunt adresate în scris sau, dacã este posibil, prin orice alt mijloc care poate fi în mãsurã sã producã un document scris, într-o limbã acceptabilã de statul parte solicitat, în condiþii care sã permitã statului parte solicitat sã îi stabileascã autenticitatea. Limba sau limbile acceptabile de fiecare stat parte sunt notificate secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite în momentul în care acest stat parte îºi depune instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la prezenta convenþie. În caz de urgenþã ºi dacã statele pãrþi convin în acest fel, cererile pot fi fãcute oral, dar trebuie sã fie confirmate fãrã întârziere în scris.

   15. O cerere de asistenþã judiciarã trebuie sã conþinã informaþiile urmãtoare:

   a) desemnarea autoritãþii care emite cererea;

   b) obiectul ºi natura anchetei, a urmãririlor sau a procedurii judiciare la care se raporteazã cererea, precum ºi numele ºi funcþiile autoritãþii care a fost împuternicitã;

   c) un rezumat al faptelor pertinente, în afarã de cererile în scopul înmânãrii de acte judiciare;

   d) obiectul cererii de asistenþã ºi detaliile oricãrei proceduri speciale solicitate de statul parte solicitant doreºte a fi aplicatã;

   e) dacã este posibil, identitatea, adresa ºi naþionalitatea oricãrei persoane vizate; ºi

   f) scopul în care sunt cerute mãrturia, informaþiile sau mãsurile.

   16. Statul parte solicitat poate cere informaþii suplimentare dacã acestea apar necesare pentru executarea cererii conform dreptului sãu intern sau când poate facilita executarea cererii.

   17. Oricare cerere este executatã conform dreptului intern al statului parte solicitat ºi, în mãsura în care aceasta nu contravine dreptului intern al statului parte solicitat ºi când este posibil, conform procedurilor specificate în cerere.

   18. În cazul în care este posibil ºi conform principiilor fundamentale ale dreptului intern, dacã o persoanã care se aflã pe teritoriul unui stat parte trebuie sã fie ascultatã ca martor sau ca expert de cãtre autoritãþile judiciare ale unui alt stat parte, primul stat parte poate, la cererea celuilalt, sã autorizeze audierea sa prin videoconferinþã, dacã nu este posibil sau nu se doreºte ca ea sã se înfãþiºeze personal pe teritoriul statului parte solicitant. Statele pãrþi pot conveni ca audierea sã fie condusã de o autoritate judiciarã a statului parte solicitant ºi ca o autoritate judiciarã a statului parte solicitat sã asiste la aceasta.

   19. Statul parte solicitant nu comunicã, nici nu foloseºte informaþiile sau elementele de probã transmisã de cãtre statul parte solicitat pentru anchete, urmãriri ºi proceduri judiciare, altele decât cele prevãzute în cerere, fãrã consimþãmântul prealabil al statului parte solicitat. Nici o prevedere a prezentului paragraf nu împiedicã statul parte solicitant sã dezvãluie, în cursul procedurii, informaþiile sau elementele de probã pentru dezvinovãþire. În acest ultim caz statul parte solicitant avizeazã statul parte solicitat înaintea dezvãluirii ºi, dacã i se adreseazã o cerere, consultã statul parte solicitat. Dacã, într-un caz excepþional, o notificare prealabilã nu este posibilã, statul parte solicitant informeazã fãrã întârziere statul parte solicitat despre dezvãluire.

   20. Statul parte solicitant poate cere ca statul parte solicitat sã pãstreze secretul asupra cererii ºi conþinutului acesteia, în afarã de mãsurile necesare pentru a o executa. Dacã statul parte solicitat nu poate satisface aceastã exigenþã, el informeazã fãrã întârziere statul parte solicitant.

   21. Asistenþa judiciarã poate fi refuzatã:

   a) dacã cererea nu este fãcutã în conformitate cu dispoziþiile prezentului articol;

   b) dacã statul parte solicitat apreciazã cã executarea cererii este susceptibilã sã aducã atingere suveranitãþii, securitãþii, ordinii sale publice sau altor interese esenþiale;

   c) în cazul în care dreptul intern al statului parte solicitat ar interzice autoritãþilor sale sã ia mãsurile cerute, dacã este vorba despre o infracþiune analogã care a fãcut obiectul unei anchete, urmãriri sau proceduri judiciare în cadrul propriei competenþe;

   d) în cazul în care ar fi contrarã sistemului juridic al statului parte solicitat privind asistenþa judiciarã de acceptare a cererii.

   22. Statele pãrþi nu pot refuza, de asemenea, o cerere de asistenþã judiciarã pentru singurul motiv cã infracþiunea este consideratã având legãturã cu probleme fiscale.

   23. Orice refuz al asistenþei judiciare trebuie sã fie motivat.

   24. Statul parte solicitat executã cererea de asistenþã judiciarã cât mai prompt posibil ºi þine seama, în mãsura posibilului, de orice termene sugerate de statul parte solicitant ºi care sunt motivate, de preferinþã, în cerere. Statul parte solicitant poate prezenta cereri rezonabile de informaþii asupra stadiului de desfãºurare a mãsurilor luate de cãtre statul parte solicitat pentru a da curs cererii sale. Statul parte solicitat rãspunde cererilor rezonabile ale statului parte solicitant privind progresele realizate în executarea cererii. Când asistenþa solicitatã nu mai este necesarã, statul parte solicitant informeazã prompt statul parte solicitat despre aceasta.

   25. Asistenþa judiciarã poate fi amânatã de statul parte solicitat pe motiv cã ea ar putea împiedica anchete, urmãriri sau o procedurã judiciarã în curs.

   26. Înainte de a refuza o cerere în baza paragrafului 21 al prezentului articol sau de a amâna executarea în baza paragrafului 25, statul parte solicitat examineazã cu statul parte solicitant posibilitatea acordãrii asistenþei sub rezerva condiþiilor pe care le considerã necesare. Dacã statul parte solicitant acceptã asistenþa sub rezerva acestor condiþii, el se conformeazã acestora.

   27. Fãrã prejudicierea aplicãrii paragrafului 12 al prezentului articol, un martor, un expert sau o altã persoanã care, la cererea statului parte solicitant, consimte sã facã o depoziþie în cursul unei proceduri ori sã colaboreze la o anchetã, la urmãriri sau la o procedurã judiciarã pe teritoriul statului parte solicitant nu va fi urmãritã, deþinutã, pedepsitã ori supusã altor restricþii ale libertãþii sale personale pe acest teritoriu pentru motive de fapte, omisiuni sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului parte solicitat. Aceastã imunitate înceteazã când martorul, expertul ori acea persoanã, care a avut, pentru o perioadã de 15 zile consecutive sau pentru orice altã perioadã convenitã de statele pãrþi, socotitã de la data la care ei au fost informaþi oficial cã prezenþa lor nu mai este cerutã de autoritãþile judiciare, posibilitatea de a pãrãsi teritoriul statului parte solicitant, a rãmas totuºi în mod voluntar sau, pãrãsindu-l, a revenit aici de bunãvoie.

   28. Cheltuielile obiºnuite fãcute pentru executarea unei cereri sunt în sarcina statului parte solicitat, în afarã de cazul în care s-a convenit altfel între statele pãrþi respective. Atunci când cheltuieli importante sau extraordinare sunt ori se dovedesc ulterior necesare pentru executarea cererii, statele pãrþi se consultã pentru a fixa condiþiile conform cãrora cererea va fi executatã, precum ºi modul în care vor fi preluate cheltuielile.

   29. Statul parte solicitat:

   a) transmite statului parte solicitant copii ale dosarelor, documentelor sau informaþiilor administrative aflate în posesia sa ºi la care, în baza dreptului sãu intern, publicul are acces;

   b) poate, de bunãvoie, sã transmitã statului parte solicitant, integral, în parte sau în condiþiile pe care le apreciazã adecvate, copii ale tuturor dosarelor, documentelor sau informaþiilor administrative aflate în posesia sa ºi la care, în virtutea dreptului sãu intern, publicul nu are acces.

   30. Statele pãrþi au în vedere, dacã este cazul, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale care servesc obiectivelor ºi dispoziþiilor prezentului articol, le dau aplicabilitate practicã sau le întãresc.

   ARTICOLUL 47
  Transferul de proceduri penale

    Statele pãrþi au în vedere posibilitatea de a-ºi transfera reciproc procedurile referitoare la urmãrirea unei infracþiuni prevãzute de prezenta convenþie, în cazurile în care acest transfer este considerat necesar în interesul unei bune administrãri a justiþiei ºi, în special, când cauza priveºte mai multe jurisdicþii, în vederea centralizãrii urmãririlor.

   ARTICOLUL 48
  Cooperarea între serviciile de investigaþii ºi de reprimare

   1. Statele pãrþi coopereazã strâns, conform sistemelor lor juridice ºi administrative, în vederea întãririi eficacitãþii investigãrii ºi reprimãrii infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie. În special, statele pãrþi iau mãsuri eficiente pentru:

   a) întãrirea cãilor de comunicaþii între autoritãþile lor, organismele ºi serviciile competente ºi, dacã este necesar, în scopul facilitãrii schimbului sigur ºi rapid de informaþii privind toate aspectele infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie, inclusiv, dacã statele pãrþi interesate considerã potrivit, legãturile cu alte activitãþi infracþionale;

   b) cooperarea cu alte state pãrþi, în ceea ce priveºte infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie, în conducerea anchetelor referitoare la punctele urmãtoare:

   (i) identitatea ºi activitãþile persoanelor bãnuite de implicarea în aceste infracþiuni, locul unde se aflã ele sau locul unde se aflã persoanele în cauzã;

   (ii) circulaþia produsului infracþiunii sau a bunurilor provenind din sãvârºirea de infracþiuni;

   (iii) circulaþia bunurilor, a materialelor sau a altor instrumente folosite ori destinate a fi folosite în sãvârºirea acestor infracþiuni;

   c) transmiterea, când este cazul, a pieselor sau cantitãþilor de substanþe necesare în scopurile analizei ori anchetei;

   d) schimbul de informaþii, când este cazul, cu alte state pãrþi privind mijloacele ºi procedeele specifice folosite pentru sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie, cum sunt folosirea de identitãþi false, de documente contrafãcute, modificate sau falsificate ori a altor mijloace de disimulare a activitãþilor lor;

   e) facilitarea unei coordonãri eficiente între autoritãþile, organismele ºi serviciile lor competente ºi favorizarea schimbului de personal ºi de experþi, inclusiv, sub rezerva existenþei de acorduri sau de aranjamente bilaterale între statele pãrþi în cauzã, detaºarea de agenþi de legãturã;

   f) schimbul de informaþii ºi coordonarea mãsurilor administrative ºi a altor mãsuri luate, dupã cum se decide, pentru a descoperi cât mai repede infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie.

   2. În scopul aplicãrii prezentei convenþii, statele pãrþi au în vedere sã încheie acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale care sã prevadã o cooperare directã între serviciile de investigaþie ºi de reprimare ºi, atunci când existã deja astfel de acorduri sau aranjamente, sã le modifice. În absenþa unor asemenea acorduri sau aranjamente între statele pãrþi respective, acestea din urmã se pot baza pe prezenta convenþie pentru stabilirea unei cooperãri în materie de investigare ºi de reprimare privind infracþiunile prevãzute de prezenta convenþie. De fiecare datã, când este cazul, statele pãrþi utilizeazã pe deplin acordurile sau aranjamentele, inclusiv organizaþiile internaþionale ori regionale, pentru a întãri cooperarea dintre serviciile de investigare ºi de reprimare.

   3. Statele pãrþi se strãduiesc sã coopereze, în mãsura mijloacelor, pentru combaterea infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie, sãvârºite cu mijloace tehnice moderne.

   ARTICOLUL 49
  Anchete comune

    Statele pãrþi au în vedere sã încheie acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale în baza cãrora, pentru cauzele care fac obiectul anchetelor, urmãririlor sau procedurilor judiciare în unul ori mai multe state, autoritãþile competente respective pot stabili instanþe de anchete comune. În lipsa unor asemenea acorduri sau aranjamente, pot fi hotãrâte anchete comune. Statele pãrþi interesate vegheazã ca suveranitatea statului pe teritoriul cãruia trebuie sã se desfãºoare ancheta sã fie pe deplin respectatã.

   ARTICOLUL 50
  Tehnici de anchete speciale

   1. În vederea combaterii eficiente a corupþiei, fiecare stat parte, în mãsura în care principiile fundamentale ale sistemului sãu juridic intern o permit ºi conform condiþiilor prevãzute de dreptul sãu intern, ia, în limita mijloacelor sale, mãsurile necesare pentru a permite ca autoritãþile sale competente sã poatã recurge în mod corespunzãtor, pe teritoriul sãu, la livrãri supravegheate ºi, când considerã potrivit, la alte tehnici de anchete speciale, cum sunt supravegherea electronicã sau alte forme de supraveghere ºi operaþiunile de infiltrare, ºi pentru ca probele culese prin intermediul acestor tehnici sã fie admisibile în faþa instanþelor judecãtoreºti.

   2. În scopurile anchetelor asupra infracþiunilor prevãzute de prezenta convenþie, statele pãrþi sunt încurajate sã încheie, dacã este necesar, acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale corespunzãtoare pentru recurgerea la tehnici de anchete speciale în cadrul cooperãrii internaþionale. Aceste acorduri sau aranjamente sunt încheiate ºi aplicate cu respectarea deplinã a principiului egalitãþii suverane a statelor ºi sunt puse în aplicare cu respectarea strictã a dispoziþiilor pe care le conþin.

   3. În absenþa acordurilor sau aranjamentelor prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol, deciziile de a se recurge la tehnici de anchete speciale la nivel internaþional sunt luate de la caz la caz ºi pot, dacã este necesar, sã þinã seama de înþelegerile ºi aranjamentele financiare în ceea ce priveºte exerciþiul competenþei lor de cãtre statele pãrþi în cauzã.

   4. Livrãrile supravegheate la care s-a hotãrât sã se recurgã la nivel internaþional pot include, cu consimþãmântul statelor pãrþi în cauzã, metode cum ar fi interceptarea mãrfurilor ºi a fondurilor ºi autorizarea urmãririi transportului lor, fãrã modificare sau dupã sustragere ori înlocuirea în întregime sau în parte a acestora.

   CAPITOLUL V
  Recuperarea de bunuri

   ARTICOLUL 51
  Dispoziþii generale

    Restituirea de bunuri în aplicarea prezentului capitol este un principiu fundamental al acestei convenþii, iar statele pãrþi îºi acordã reciproc în acest domeniu cea mai amplã cu putinþã cooperare ºi asistenþã judiciarã.

   ARTICOLUL 52
  Prevenirea ºi descoperirea transferurilor produsului infracþiunii

   1. Fãrã a aduce atingere art. 14 din prezenta convenþie, fiecare stat parte ia, conform dreptului sãu intern, mãsurile necesare pentru ca instituþiile financiare aparþinând jurisdicþiei sale sã fie obligate sã verifice identitatea clienþilor ºi sã ia mãsuri rezonabile pentru a determina identitatea beneficiarilor fondurilor depuse în conturi mari, precum ºi de a supune la o supraveghere sporitã conturile pe care persoane care exercitã sau au exercitat funcþii publice importante ºi membrii familiilor lor ºi anturajul lor cautã sã le deschidã sau sã le deþinã direct ori cautã sã le deschidã sau sã le deþinã printr-un intermediar. Aceastã supraveghere este rezonabil conceputã pentru a descoperi operaþiile suspecte, cu scopul de a le semnala autoritãþilor competente, ºi nu ar trebui interpretate ca un mijloc de descurajare a instituþiilor financiare - sau de a le interzice- sã întreþinã relaþii de afaceri cu clienþi legitimi.

   2. În scopul de a facilita aplicarea mãsurilor prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, fiecare stat parte, conform dreptului sãu intern ºi inspirându-se din iniþiativele pertinente luate de organizaþiile regionale, interregionale în lupta împotriva spãlãrii banilor:

   a) publicã liniile directoare privind tipurile de persoane fizice sau juridice asupra conturilor cãrora instituþiile financiare aparþinând jurisdicþiei sale ar trebui sã exercite o supraveghere sporitã, tipurile de cont ºi de operaþiuni la care ar trebui sã acorde o atenþie specialã, precum ºi mãsurile ce trebuie luate privind deschiderea unor astfel de conturi, administrarea lor ºi înregistrarea operaþiunilor; ºi

   b) dacã este cazul, notificã instituþiilor financiare ce þin de jurisdicþia sa, la cererea unui alt stat parte sau din proprie iniþiativã, identitatea persoanelor fizice ºi juridice ale cãror conturi ar trebui supravegheate mai strict, în plus faþã de persoanele pe care instituþiile financiare vor putea altfel sã le identifice.

   3. În contextul lit. a) a paragrafului 2 al prezentului articol, fiecare stat parte aplicã mãsuri pentru ca instituþiile sale financiare sã þinã evidenþe corespunzãtoare pe o duratã potrivitã, conturi ºi operaþiuni implicând persoanele menþionate la paragraful 1 al prezentului articol, evidenþe care ar trebui sã conþinã, cel puþin, informaþii asupra identitãþii clientului, precum ºi, în mãsura posibilului, asupra beneficiarului.

   4. În scopul prevenirii ºi descoperirii transferurilor de bunuri dobândite ilicit, provenind din infracþiunile stabilite conform prezentei convenþii, fiecare stat parte aplicã mãsurile corespunzãtoare ºi eficiente pentru a împiedica, cu ajutorul organismelor sale de reglementare ºi de control, stabilirea bãncilor care nu au prezenþã fizicã ºi care nu sunt afiliate unui grup financiar reglementat. În plus, statele pãrþi pot pretinde instituþiilor lor financiare sã refuze stabilirea sau sã urmãreascã relaþiile bancare corespunzãtoare cu astfel de instituþii ºi sã evite sã stabileascã relaþii cu instituþii financiare strãine care permit utilizarea conturilor lor de cãtre bãnci care nu au prezenþã fizicã ºi care nu sunt afiliate unui grup financiar reglementat.

   5. Fiecare stat parte are în vedere stabilirea, conform dreptului sãu intern, pentru agenþii publici corespunzãtori, de sisteme eficiente de divulgare a informaþiei financiare ºi prevede sancþiuni corespunzãtoare în cazul încãlcãrii. Fiecare stat parte urmãreºte, de asemenea, sã ia mãsurile necesare pentru a permite autoritãþilor sale competente sã împãrtãºeascã aceastã informaþie cu autoritãþile competente ale altor state pãrþi atunci când acestea o solicitã pentru ancheta asupra bunurilor dobândite ilicit, pentru a le reclama ºi a le recupera.

   6. Fiecare stat parte urmãreºte sã ia, conform dreptului sãu intern, mãsurile necesare pentru ca agenþii sãi publici corespunzãtori având un drept ori o delegaþie de semnãturã sau orice altã împuternicire asupra unui cont financiar domiciliat într-o altã þarã strãinã sã fie obligaþi sã o semnaleze autoritãþilor competente ºi sã pãstreze evidenþele corespunzãtoare acestor conturi. Fiecare stat parte prevede, de asemenea, sancþiuni corespunzãtoare în cazul încãlcãrii acestei obligaþii.

   ARTICOLUL 53
  Mãsuri pentru recuperarea directã de bunuri

    Fiecare stat parte, conform dreptului sãu intern:

   a) ia mãsurile necesare pentru a permite unui alt stat parte sã intenteze o acþiune civilã în faþa instanþelor sale judecãtoreºti în vederea recunoaºterii existenþei unui drept de proprietate asupra bunurilor dobândite prin intermediul unei infracþiuni stabilite conform prezentei convenþii;

   b) ia mãsurile necesare pentru a permite instanþelor sale judecãtoreºti sã ordone autorilor infracþiunilor stabilite conform prezentei convenþii sã verse o reparaþie sau daune-interese unui alt stat parte care a suferit un prejudiciu în urma acestor infracþiuni; ºi

   c) ia mãsurile necesare pentru a permite instanþelor sale judecãtoreºti sau autoritãþilor competente, când trebuie sã decidã o confiscare, sã recunoascã dreptul de proprietate legitim revendicat de cãtre un alt stat parte asupra bunurilor dobândite prin intermediul unei infracþiuni stabilite conform prezentei convenþii.

   ARTICOLUL 54
  Mecanisme de recuperare de bunuri prin cooperarea
internaþionalã în scopul confiscãrii

   1. În scopul de a asigura asistenþa judiciarã prevãzutã la art. 55 din prezenta convenþie privind bunurile achiziþionate prin intermediul unei infracþiuni stabilite conform prezentei convenþii sau utilizate pentru astfel de infracþiune, fiecare stat parte, conform dreptului sãu intern:

   a) ia mãsurile necesare pentru a permite autoritãþilor sale competente sã dea efect unei decizii de confiscare a unei instanþe judecãtoreºti aparþinând altui stat parte;

   b) ia mãsurile necesare pentru a permite autoritãþilor sale competente, când acestea au competenþã teritorialã, sã ordone confiscarea bunurilor de origine strãinã, pronunþându-se asupra unei infracþiuni de spãlare a banilor sau uneia ce þine de competenþa sa, sau prin alte proceduri autorizate de dreptul sãu intern; ºi

   c) are în vedere sã ia mãsurile necesare pentru a permite confiscarea unor asemenea bunuri în absenþa unei condamnãri, atunci când autorul infracþiunii nu poate fi urmãrit din cauza decesului, evadãrii sau absenþei ori în alte cazuri corespunzãtoare.

   2. În scopul de a acorda asistenþa judiciarã care îi este solicitatã în aplicarea paragrafului 2 al art. 55, fiecare stat parte, conform dreptului sãu intern:

   a) ia mãsurile necesare pentru a permite autoritãþilor sale competente sã blocheze sau sã sechestreze bunuri, în temeiul unei hotãrâri judecãtoreºti sau a unei autoritãþi competente a unui stat parte solicitant ordonând blocarea sau confiscarea, care dã statului parte solicitat un motiv rezonabil sã creadã cã existã temeiuri suficiente de a lua astfel de mãsuri ºi cã bunurile vor face ulterior obiectul unei ordonanþe de confiscare în scopul lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol;

   b) ia mãsurile necesare pentru a permite autoritãþilor sale competente sã blocheze sau sã sechestreze bunuri în baza unei cereri care dã statului parte un motiv rezonabil sã creadã cã existã temeiuri suficiente de a lua mãsuri ºi cã bunurile vor face ulterior obiectul unei ordonanþe de confiscare în scopul lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol; ºi

   c) are în vedere luarea unor mãsuri suplimentare pentru a permite autoritãþilor competente sã pãstreze bunurile în vederea confiscãrii lor, de exemplu în baza unei arestãri sau a unei acuzãri intervenite în strãinãtate în legãturã cu achiziþionarea lor.

   ARTICOLUL 55
  Cooperarea internaþionalã în scopul confiscãrii

   1. În mãsura posibilitãþilor, în cadrul sistemului sãu juridic naþional, un stat parte care a primit de la un alt stat parte având competenþa de a investiga o infracþiune prevãzutã de prezenta convenþie o cerere de confiscare a produsului infracþiunii, bunurilor materiale sau a altor instrumente prevãzute la paragraful 1 al art. 31 din prezenta convenþie, care sunt situate pe teritoriul sãu:

   a) transmite cererea autoritãþilor sale competente, în vederea pronunþãrii unei decizii de confiscare ºi, în cazul în care aceasta intervine, sã fie executatã; sau

   b) transmite autoritãþilor sale competente, cu scopul de a fi executatã în limitele cererii, decizia de confiscare pronunþatã de o instanþã judecãtoreascã situatã pe teritoriul statului parte solicitant, conform paragrafului 1 al art. 31 ºi lit. a) a paragrafului 1 al art. 54 din prezenta convenþie, cu atât mai mult cu cât ea poartã asupra produsului infracþiunii, bunurilor, materialelor sau altor instrumente prevãzute în paragraful 1 al art. 31, situate pe teritoriul sãu.

   2. În cazul în care cererea este fãcutã de cãtre un alt stat parte care are competenþa pentru a cunoaºte o infracþiune prevãzutã prin prezenta convenþie, statul parte solicitat ia mãsurile necesare pentru identificarea, localizarea ºi blocarea sau sechestrul produsului infracþiunii, bunurilor, materialelor sau altor instrumente prevãzute în paragraful 1 al art. 31 din prezenta convenþie, în vederea unei confiscãri ulterioare ordonate fie de cãtre statul parte solicitant, fie, ca urmare a unei cereri formulate în baza paragrafului 1 al prezentului articol, de cãtre statul parte solicitat.

   3. Dispoziþiile art. 46 din prezenta convenþie se aplicã mutatis mutandis prezentului articol. În afara informaþiilor prevãzute la paragraful 15 al art. 46, cererile fãcute în aplicarea prezentului articol conþin:

   a) în cazul în care cererea se referã la lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol, o descriere a bunurilor care urmeazã sã fie confiscate, inclusiv, în mãsura posibilului, a locului în care acestea se gãsesc ºi, dacã este cazul, a valorii lor estimative, ºi o expunere a faptelor pe care se bazeazã statul parte solicitant, care sã permitã statului parte solicitat sã pronunþe o decizie de confiscare în cadrul dreptului sãu intern;

   b) în cazul în care se referã la lit. b) a paragrafului 1 al prezentului articol, o copie certificatã a deciziei de confiscare date de statul parte solicitant, pe care se întemeiazã cererea, o expunere a faptelor ºi informaþiilor indicând limitele în care se cere executarea deciziei, o declaraþie menþionând mãsurile luate de statul parte solicitant pentru a informa terþii de bunã-credinþã ºi a garanta o procedurã regulatã ºi o declaraþie conform cãreia decizia de confiscare este definitivã;

   c) în cazul în care cererea se referã la paragraful 2 al prezentului articol, o expunere a faptelor pe care se bazeazã statul parte solicitant ºi o descriere a mãsurilor solicitate, precum ºi, atunci când este disponibilã, o copie certificatã a deciziei pe care se întemeiazã cererea.

   4. Deciziile sau mãsurile prevãzute la paragrafele 1 ºi 2 ale prezentului articol sunt luate de statul parte solicitat, conform dreptului sãu intern ºi dispoziþiilor acestui drept ºi potrivit regulilor sale de procedurã sau ale oricãrui acord sau aranjament bilateral ori multilateral care îl leagã de statul parte solicitant.

   5. Fiecare stat parte trimite secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite o copie a legilor ºi regulamentelor sale care dau efect prezentului articol, precum ºi o copie a oricãrei modificãri ulterioare aduse acestor legi ºi regulamente sau o descriere a acestor legi, regulamente ºi modificãri ulterioare.

   6. Dacã un stat parte decide sã subordoneze adoptarea mãsurilor prevãzute la paragrafele 1 ºi 2 ale prezentului articol existenþei unui tratat în materie, el considerã prezenta convenþie ca bazã convenþionalã necesarã ºi suficientã.

   7. Cooperarea în baza prezentului articol poate fi refuzatã sau mãsurile de conservare pot fi ridicate dacã statul parte solicitat nu primeºte în timp util probele suficiente sau dacã bunul este de valoare minimã.

   8. Înainte de a ridica orice mãsurã de conservare luatã în aplicarea prezentului articol, statul parte solicitat dã, dacã este posibil, statului parte solicitant dreptul de a prezenta argumente în favoarea menþinerii mãsurii.

   9. Dispoziþiile prezentului articol nu trebuie interpretate ca aducând atingere drepturilor terþilor de bunã-credinþã.

   ARTICOLUL 56
  Cooperarea specialã

    Fãrã prejudicierea dreptului sãu intern, fiecare stat parte se strãduieºte sã ia mãsuri care sã-i permitã, fãrã a aduce atingere propriilor anchete, urmãriri sau proceduri judiciare, sã comunice, fãrã o cerere prealabilã, unui stat parte informaþii asupra produsului infracþiunilor stabilite în conformitate cu prezenta convenþie atunci când considerã cã divulgarea acestor informaþii ar putea sã ajute statul parte respectiv sã înceapã sau sã conducã o anchetã, urmãriri ori o procedurã judiciarã sau care ar putea sã deschidã calea prezentãrii de cãtre acest stat a unei cereri în baza prezentului capitol.

   ARTICOLUL 57
  Restituirea ºi dispunerea de bunuri

   1. Un stat parte care a confiscat bunuri în aplicarea art. 31 sau 55 din prezenta convenþie dispune de acestea, inclusiv restituindu-le proprietarilor legitimi anteriori, în aplicarea paragrafului 3 al prezentului articol ºi conform dispoziþiilor prezentei convenþii ºi dreptului sãu intern.

   2. Fiecare stat parte adoptã, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, mãsuri legislative ºi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a permite autoritãþilor sale competente sã restituie bunurile confiscate, atunci când acþioneazã la cererea unui alt stat parte, conform prezentei convenþii ºi þinând seama de drepturile terþilor de bunã-credinþã.

   3. Conform art. 46 ºi 55 din prezenta convenþie ºi conform paragrafelor 1 ºi 2 ale prezentului articol, statul parte solicitat:

   a) în cazurile de sustragere de fonduri publice sau de spãlare de fonduri publice sustrase, prevãzute la art. 17 ºi 23, cînd confiscarea a fost executatã conform art. 55 ºi în baza rãmânerii definitive a unei decizii pronunþate în statul parte solicitant, exigenþã la care acesta poate renunþa, restituie bunurile confiscate statului parte solicitant;

   b) în cazul produsului oricãrei alte infracþiuni vizate prin prezenta convenþie, când confiscarea a fost executatã conform art. 55 din prezenta convenþie ºi în baza rãmânerii definitive a unei decizii pronunþate în statul parte solicitant, exigenþã la care acesta poate renunþa, restituie bunurile confiscate statului parte solicitant, când acesta din urmã furnizeazã statului parte solicitat probe rezonabile ale dreptului sãu de proprietate anterior asupra bunurilor menþionate ale statului parte solicitat sau când acesta din urmã recunoaºte un prejudiciu adus statului solicitant ca temei de restituire a bunurilor confiscate;

   c) în toate cazurile, urmãreºte cu titlu prioritar sã restituie bunurile confiscate statului solicitant, sã le restituie proprietarilor legitimi anteriori sau sã despãgubeascã victimele infracþiunii.

   4. Dacã este cazul ºi numai dacã statele pãrþi nu decid altfel, statul parte solicitat poate sã deducã cheltuielile rezonabile ocazionate de anchete, urmãriri sau proceduri judiciare care au dus la restituirea sau dispunerea bunurilor confiscate în aplicarea prezentului articol.

   5. Dacã este cazul, statele pãrþi pot, de asemenea, urmãri încheierea, dupã caz, de acorduri sau de aranjamente reciproce pentru dispunerea definitivã a bunurilor confiscate.

   ARTICOLUL 58
  Serviciul de informare financiar

    Statele pãrþi coopereazã în scopul prevenirii ºi combaterii transferului produsului infracþiunilor stabilite conform prezentei convenþii, precum ºi în scopul promovãrii mijloacelor de recuperare a produsului menþionat ºi, cu aceastã finalitate, au în vedere stabilirea unui serviciu de informare financiar care va fi însãrcinat sã primeascã, sã analizeze ºi sã comunice autoritãþilor competente declaraþiile de operaþiuni financiare suspecte.

   ARTICOLUL 59
  Acorduri ºi aranjamente bilaterale ºi multilaterale

    Statele pãrþi urmãresc sã încheie acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale cu scopul de a consolida eficienþa cooperãrii internaþionale instaurate în aplicarea prezentului capitol.

   CAPITOLUL VI
  Asistenþa tehnicã ºi schimbul de informaþii

   ARTICOLUL 60
  Formarea ºi asistenþa tehnicã

   1. Fiecare stat parte stabileºte, dezvoltã sau îmbunãtãþeºte, în mãsura necesitãþilor, programe de formare specifice pentru personalul sãu însãrcinat sã previnã ºi sã combatã corupþia; aceste programe se pot referi, îndeosebi, la:

   a) mãsurile specifice de prevenire, descoperire, investigare, reprimare ºi luptã împotriva corupþiei, inclusiv utilizarea metodelor de strângere a probelor ºi de investigaþii;

   b) consolidarea capacitãþilor de elaborare ºi de planificare a strategiilor împotriva corupþiei;

   c) formarea de autoritãþi competente în stabilirea cererilor de asistenþã judiciarã care sã rãspundã exigenþelor prezentei convenþii;

   d) evaluarea ºi consolidarea instituþiilor, gestiunii serviciului public ºi a finanþelor publice (inclusiv achiziþii publice) ºi a sectorului privat;

   e) prevenirea transferului produsului infracþiunilor stabilite conform prezentei convenþii, lupta împotriva acestor transferuri ºi recuperarea acestui produs;

   f) descoperirea ºi blocarea transferurilor produsului infracþiunilor stabilite conform prezentei convenþii;

   g) supravegherea miºcãrilor produsului infracþiunilor stabilite conform prezentei convenþii, precum ºi a metodelor de transfer, de disimulare sau de deghizare a acestui produs;

   h) mecanisme ºi metode judiciare ºi administrative corespunzãtoare ºi eficiente pentru a înlesni restituirea produsului infracþiunilor stabilite conform prezentei convenþii;

   i) metode folosite pentru protecþia victimelor ºi a martorilor care coopereazã cu autoritãþile judiciare; ºi

   j) formarea reglementãrilor naþionale ºi internaþionale ºi formarea lingvisticã.

   2. Statele pãrþi au în vedere, în planurile ºi în programele lor naþionale de luptã împotriva corupþiei, sã acorde, dupã posibilitãþi, cea mai amplã cu putinþã asistenþã tehnicã, în special în folosul þãrilor în curs de dezvoltare, inclusiv sprijinul material ºi formarea în domeniile menþionate la paragraful 1 al prezentului articol, precum ºi formarea, asistenþa, schimbul reciproc de experienþã în materie ºi cunoºtinþe specializate, ceea ce va facilita cooperarea internaþionalã între statele pãrþi în domeniile de extrãdare ºi de asistenþã judiciarã.

   3. Statele pãrþi întãresc, în mãsura în care este necesar, mãsurile luate pentru optimizarea activitãþilor operaþionale ºi de formare în cadrul organizaþiilor internaþionale ºi regionale ºi în cadrul acordurilor sau aranjamentelor bilaterale ºi multilaterale în materie.

   4. Statele pãrþi au în vedere sã-ºi acorde asistenþã, la cerere, pentru a conduce evaluãri, studii ºi cercetãri asupra tipurilor, cauzelor, efectelor ºi costurilor corupþiei pe teritoriul lor, în vederea elaborãrii, cu participarea autoritãþilor competente ºi a societãþii, de strategii ºi planuri de acþiune pentru combaterea corupþiei.

   5. Cu scopul de a facilita recuperarea produsului infracþiunilor stabilite conform prezentei convenþii, statele pãrþi pot coopera comunicându-ºi numele experþilor susceptibili de a ajuta la atingerea acestui obiectiv.

   6. Statele pãrþi au în vedere sã foloseascã în mod util conferinþe ºi seminarii subregionale, regionale ºi internaþionale pentru a favoriza cooperarea ºi asistenþa tehnicã ºi pentru a stimula schimburile de opinii asupra problemelor comune, inclusiv asupra problemelor ºi nevoilor particulare ale þãrilor în curs de dezvoltare ºi ale þãrilor cu o economie în tranziþie.

   7. Statele pãrþi au în vedere stabilirea de mecanisme cu caracter voluntar, în scopul de a contribui financiar, prin programe ºi proiecte de asistenþã tehnicã, la eforturile þãrilor în curs de dezvoltare ºi ale þãrilor cu o economie în tranziþie pentru a aplica prezenta convenþie.

   8. Fiecare stat parte are în vedere sã verse contribuþii voluntare Centrului pentru prevenirea internaþionalã a criminalitãþii cu scopul de a încuraja, prin intermediul acestuia, programe ºi proiecte în þãrile în curs de dezvoltare pentru aplicarea prezentei convenþii.

   ARTICOLUL 61
  Colectarea, schimbul ºi analiza informaþiilor asupra corupþiei

   1. Fiecare stat parte are în vedere sã analizeze, prin consultarea cu experþi, tendinþele de corupþie pe teritoriul sãu, precum ºi circumstanþele în care infracþiunile de corupþie sunt sãvârºite.

   2. Statele pãrþi au în vedere sã dezvolte ºi sã punã în comun, direct între ele ºi prin intermediul organizaþiilor internaþionale ºi regionale, statisticile ºi cunoºtinþele lor analitice referitoare la corupþie, precum ºi informaþiile în vederea elaborãrii, în mãsura posibilului, de definiþii, norme ºi metode comune ºi informaþii asupra celor mai bune practici pentru prevenirea ºi combaterea corupþiei.

   3. Fiecare stat parte are în vedere sã asigure supravegherea permanentã a politicilor ºi mãsurilor sale concrete de luptã împotriva corupþiei ºi sã evalueze punerea lor în aplicare, precum ºi eficienþa acestora.

   ARTICOLUL 62
  Alte mãsuri: aplicarea convenþiei prin dezvoltare
economicã ºi asistenþã tehnicã

   1. Statele pãrþi iau mãsuri de naturã sã asigure cea mai bunã aplicare posibilã a prezentei convenþii, prin cooperarea internaþionalã, þinând seama de efectele negative ale corupþiei asupra societãþii în general ºi asupra dezvoltãrii durabile în special.

   2. Statele pãrþi fac eforturi concrete, în mãsura posibilului ºi în coordonare unele cu altele, precum ºi cu organizaþiile regionale ºi internaþionale:

   a) pentru dezvoltarea cooperãrii lor la diferite niveluri în þãrile în curs de dezvoltare, în vederea întãririi capacitãþii acestora în prevenirea ºi combaterea corupþiei;

   b) pentru creºterea asistenþei financiare ºi materiale acordate þãrilor în curs de dezvoltare, în scopul sprijinirii eforturilor pe care acestea le desfãºoarã pentru a preveni ºi a combate eficient corupþia ºi pentru a le ajuta sã aplice cu succes prezenta convenþie;

   c) pentru a acorda o asistenþã tehnicã þãrilor în curs de dezvoltare ºi þãrilor cu economie în tranziþie, cu scopul de a le ajuta sã rãspundã necesitãþilor în vederea aplicãrii prezentei convenþii. În acest sens, statele pãrþi se strãduiesc sã depunã voluntar contribuþii adecvate ºi regulate într-un cont stabilit în acest scop în cadrul unui mecanism de finanþare a Organizaþiei Naþiunilor Unite. Statele pãrþi pot, de asemenea, sã aibã în vedere, în special, conform dreptului lor intern ºi dispoziþiilor prezentei convenþii, sã depunã în contul sus-menþionat o cotã-parte din fondul sau din valoarea corespunzãtoare a produsului infracþiunii sau a bunurilor confiscate în aplicarea dispoziþiilor prezentei convenþii;

   d) pentru a încuraja ºi a convinge alte state ºi instituþii financiare sã se asocieze în eforturile fãcute conform prezentului articol, mai ales oferind þãrilor în curs de dezvoltare mai multe programe de formare ºi materiale moderne pentru a le ajuta sã atingã obiectivele prezentei convenþii.

   3. În mãsura posibilitãþilor, aceste mãsuri sunt luate fãrã a aduce atingere aranjamentelor existente în materie de asistenþã strãinã sau de alte aranjamente de cooperare financiarã la nivel biletaral, regional sau internaþional.

   4. Statele pãrþi pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale privind asistenþa materialã ºi logisticã, þinând seama de aranjamentele financiare necesare pentru a asigura eficienþa mijloacelor de cooperare internaþionalã prevãzute de prezenta convenþie ºi pentru a preveni, descoperi ºi combate corupþia.

   CAPITOLUL VII
  Mecanisme de aplicare

   ARTICOLUL 63
  Conferinþa statelor pãrþi la convenþie

   1. O conferinþã a statelor pãrþi la convenþie se instituie pentru îmbunãtãþirea capacitãþii statelor pãrþi de a atinge obiectivele enunþate în prezenta convenþie ºi întãrirea cooperãrii lor în acest scop, precum ºi pentru promovarea ºi examinarea aplicãrii prezentei convenþii.

   2. Secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite va convoca Conferinþa statelor pãrþi la convenþie cel mai târziu dupã un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenþii. Prin urmare, Conferinþa statelor pãrþi la convenþie va þine reuniunile ordinare conform regulamentului interior pe care îl va adopta.

   3. Conferinþa statelor pãrþi la convenþie va adopta un regulament interior ºi reguli privind funcþionarea activitãþilor enunþate în prezentul articol, inclusiv reguli privind admiterea ºi participarea observatorilor ºi finanþarea cheltuielilor pentru aceste activitãþi.

   4. Conferinþa statelor pãrþi la convenþie stabileºte activitãþile, procedurile ºi metodele de lucru în vederea realizãrii obiectivelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol, astfel:

   a) faciliteazã activitãþile desfãºurate de statele pãrþi în temeiul art. 60 ºi 62 ºi al cap. II-V ale prezentei convenþii, inclusiv încurajeazã mobilizarea contribuþiilor voluntare;

   b) faciliteazã schimbul de informaþii între statele pãrþi asupra caracteristicilor ºi tendinþelor corupþiei ºi a practicilor eficiente pentru a le combate ºi preveni, ºi restituirii produsului infracþiunii, în special, prin intermediul publicãrii informaþiilor pertinente prevãzute în prezentul articol;

   c) coopereazã cu mecanismele ºi organizaþiile regionale ºi internaþionale ºi cu organizaþiile neguvernamentale competente;

   d) utilizeazã în mod corespunzãtor informaþiile pertinente produse de alte mecanisme internaþionale ºi regionale pentru combaterea ºi prevenirea corupþiei cu scopul de a evita o repetare inutilã a activitãþilor;

   e) examineazã periodic aplicarea prezentei convenþii de cãtre statele pãrþi;

   f) formuleazã recomandãri în vederea îmbunãtãþirii prezentei convenþii ºi a aplicãrii sale;

   g) ia notã de nevoile de asistenþã tehnicã ale statelor pãrþi în ceea ce priveºte aplicarea prezentei convenþii ºi recomandã mãsurile pe care le considerã necesare în aceastã privinþã.

   5. În scopul realizãrii paragrafului 4 al prezentului articol, Conferinþa statelor pãrþi la convenþie se informeazã asupra mãsurilor adoptate ºi dificultãþilor întâmpinate de cãtre statele pãrþi pentru aplicarea prezentei convenþii, folosind informaþiile pe care acestea le comunicã prin intermediul mecanismelor complementare de examinare pe care ea le poate stabili.

   6. Fiecare stat parte comunicã Conferinþei statelor pãrþi la convenþie, dupã cum aceasta o cere, informaþii asupra programelor, planurilor ºi practicilor, precum ºi asupra mãsurilor legislative ºi administrative privind aplicarea prezentei convenþii. Conferinþa statelor pãrþi la convenþie examineazã mijlocul cel mai eficace de a primi informaþii ºi de a acþiona în acest sens, inclusiv de la statele pãrþi ºi de la organizaþiile internaþionale competente. Contribuþiile primite de la organizaþiile neguvernamentale competente, acreditate conform procedurilor, înainte de a fi stabilite de Conferinþa statelor pãrþi la convenþie, pot fi, de asemenea, luate în considerare.

   7. Conform paragrafelor 4-6 ale prezentului articol, Conferinþa statelor pãrþi la convenþie creeazã, atunci când considerã necesar, orice mecanism sau organ adecvat pentru a înlesni aplicarea efectivã a convenþiei.

   ARTICOLUL 64
  Secretariatul

   1. Secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite asigurã serviciile de secretariat necesare Conferinþei statelor pãrþi la convenþie.

   2. Secretariatul:

   a) ajutã Conferinþa statelor pãrþi la convenþie sã realizeze activitãþile descrise în art. 63 din prezenta convenþie, ia mãsuri ºi oferã serviciile necesare pentru sesiunile Conferinþei statelor pãrþi la convenþie;

   b) ajutã statele pãrþi, la cererea lor, sã comunice informaþii Conferinþei statelor pãrþi la convenþie, conform prevederilor paragrafelor 5 ºi 6 ale art. 63 din prezenta convenþie; ºi

   c) asigurã coordonarea necesarã cu secretariatul organizaþiilor regionale ºi internaþionale competente.

   CAPITOLUL VIII
  Dispoziþii finale

   ARTICOLUL 65
  Aplicarea convenþiei

   1. Fiecare stat parte ia mãsurile necesare, inclusiv legislative ºi administrative, conform principiilor fundamentale ale dreptului sãu intern, pentru a asigura executarea obligaþiilor asumate în baza prezentei convenþii.

   2. Fiecare stat parte poate lua mãsurile necesare mai stricte sau mai severe decât cele prevãzute prin prezenta convenþie în scopul de a preveni ºi de a combate corupþia.

   ARTICOLUL 66
  Reglementarea diferendelor

   1. Statele pãrþi se strãduiesc sã soluþioneze diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenþii pe cale de negociere.

   2. Orice diferend între douã sau mai multe state pãrþi privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenþii, care nu poate fi soluþionat prin negociere într-o perioadã rezonabilã, este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre aceste state. Dacã în termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj statele pãrþi nu se pot înþelege asupra organizãrii arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curþii Internaþionale de Justiþie, adresând o cerere conform cu Statutul Curþii.

   3. Fiecare stat parte poate, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii prezentei convenþii sau aderãrii la aceasta, sã declare cã nu se considerã legat de dispoziþiile paragrafului 2 al prezentului articol. Celelalte state pãrþi nu sunt legate de dispoziþiile paragrafului 2 al prezentului articol faþã de oricare stat parte care a formulat o asemenea rezervã.

   4. Orice stat parte care a formulat o rezervã în baza paragrafului 3 al prezentului articol o poate retrage în orice moment, adresând o notificare secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite.

   ARTICOLUL 67
  Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea ºi aderarea

   1. Prezenta convenþie va fi deschisã spre semnare tuturor statelor, de la 9 la 11 decembrie 2003, la Merida (Mexic) ºi, ulterior, la sediul Organizaþiei Naþiunilor Unite de la New York, pânã la 9 decembrie 2005.

   2. Prezenta convenþie este, de asemenea, deschisã spre semnare organizaþiilor regionale de integrare economicã, cu condiþia ca cel puþin un stat membru al unei astfel de organizaþii sã fi semnat prezenta convenþie conform paragrafului 1 al prezentului articol.

   3. Prezenta convenþie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite. O organizaþie regionalã de integrare economicã poate depune instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare dacã cel puþin unul dintre statele membre a fãcut aceasta. În acest instrument de ratificare, acceptare sau aprobare, aceastã organizaþie declarã sfera competenþei sale privind problemele reglementate de prezenta convenþie. Ea informeazã, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinentã a sferei sale de competenþã.

   4. Prezenta convenþie este deschisã aderãrii oricãrui stat sau oricãrei organizaþii regionale de integrare economicã din care cel puþin un stat membru este parte la prezenta convenþie. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite. În momentul aderãrii sale o organizaþie regionalã de integrare economicã îºi declarã sfera de competenþã privind problemele reglementate de prezenta convenþie. Ea informeazã, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinentã privind sfera competenþei sale.

   ARTICOLUL 68
  Intrarea în vigoare

   1. Prezenta convenþie va intra în vigoare în a nouãzecea zi care urmeazã datei de depunere a celui de-al treizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. În scopurile prezentului paragraf nici unul dintre instrumentele depuse de o organizaþie regionalã de integrare economicã nu este considerat ca fiind un instrument care sã se adauge instrumentelor deja depuse de statele membre ale acestei organizaþii.

   2. Pentru fiecare stat sau organizaþie regionalã de integrare economicã ce va ratifica, va accepta sau va aproba prezenta convenþie ori va adera la aceasta dupã depunerea celui de-al treizecilea instrument pertinent, prezenta convenþie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de cãtre acest stat sau aceastã organizaþie ori de la data la care ea va intra în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, dacã aceasta este posterioarã.

   ARTICOLUL 69
  Amendamente

   1. La expirarea unui termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenþii, un stat parte poate propune un amendament ºi poate sã-l transmitã secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite, care comunicã atunci propunerea de amendament celorlalte state pãrþi ºi Conferinþei statelor pãrþi la convenþie în vederea examinãrii propunerii ºi adoptãrii unei decizii. Conferinþa statelor pãrþi la convenþie nu precupeþeºte nici un efort pentru a ajunge la un consens asupra tuturor amendamentelor. Dacã toate eforturile în acest sens au fost epuizate fãrã sã intervinã un acord, va trebui, în ultimã instanþã, pentru ca amendamentul sã fie adoptat, un vot cu o majoritate de douã treimi din numãrul statelor prezente la Conferinþa statelor pãrþi la convenþie care sã exprime votul lor.

   2. Organizaþiile regionale de integrare economicã dispun, pentru a exercita în baza prezentului articol dreptul de vot în domeniile care þin de competenþa lor, de un numãr de voturi egal cu numãrul statelor sale membre pãrþi la prezenta convenþie. Ele nu îºi pot exercita dreptul de vot dacã statele lor membre ºi-l exercitã, ºi invers.

   3. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii statelor pãrþi.

   4. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol va intra în vigoare pentru un stat parte dupã 90 de zile de la data depunerii de cãtre acest stat parte, la secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite, a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a acestui amendament.

   5. Un amendament intrã în vigoare cu forþã obligatorie faþã de statele pãrþi care ºi-au exprimat consimþãmântul de a fi legate de acesta. Celelalte state pãrþi rãmân legate de dispoziþiile prezentei convenþii ºi de orice amendament anterior pe care l-au ratificat, acceptat sau aprobat.

   ARTICOLUL 70
  Denunþarea

   1. Un stat parte poate denunþa prezenta convenþie prin notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite. O astfel de denunþare are efect dupã un an de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.

   2. O organizaþie regionalã de integrare economicã înceteazã de a fi parte la prezenta convenþie atunci când toate celelalte state membre au denunþat-o.

   ARTICOLUL 71
  Depozitarul ºi limbile folosite

   1. Secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite este depozitarul prezentei convenþii.

   2. Originalul prezentei convenþii, ale cãrui texte în limbile englezã, arabã, chinezã, spaniolã, francezã ºi rusã sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite.
    Drept care subsemnaþii plenipotenþiari, împuterniciþi în acest scop de guvernele respective, au semnat prezenta convenþie.