Conventia internationala cu privire la drepturile civile si politice

Adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966

PREAMBUL

Statele parti la prezenta Conventie,

considerând ca, în conformitate cu principiile enuntate în Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume.
recunoscând ca aceste drepturi decurg din demnitatea inerenta persoanei umane,
recunoscând ca, în conformitate cu Declaratia universala a drepturilor omului, idealul fiintei umane libere, bucurându-se de libertatile civile si politice si eliberata de teama si de mizerie, nu poate fi realizat decât daca se creeaza conditii care permit fiecaruia sa se bucure de drepturile sale civile si politice, ca si de drepturile sale economice, sociale si culturale,
considerând ca, potrivit Cartei Natiunilor Unite, statele au obligatia de a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor omului, luând în considerare faptul ca individul are îndatoriri fata de semenii sai si fata de colectivitatea careia ii apartine si este dator a se stradui sa promoveze si sa respecte drepturile recunoscute în prezenta Conventie,

Au convenit asupra urmatoarelor articole:

PARTEA ÎNTÂI

Articolul 1
1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept, ele îsi determina liber statutul politic si îsi asigura liber dezvoltarea economica, sociala si culturala.
2. Pentru a-si înfaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogatiile si de resursele lor naturale, fara a aduce atingere obligatiilor care decurg din cooperarea economica internationala, întemeiata pe principiul interesului reciproc, si din dreptul international. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai.
3. Statele parti la prezenta Conventie, inclusiv cele care au raspunderea administrarii de teritorii neautonome si de teritorii sub tutela, trebuie sa înlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele si sa respecte acest drept, în conformitate cu dispozitiile Cartei Natiunilor Unite.

PARTEA A DOUA

Articolul 2
1. Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza sa respecte si sa garanteze tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor si tin de competenta lor drepturile recunoscute în prezenta Conventie, fara nici o deosebire, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau întemeiata pe orice alta împrejurare.
2. Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza ca potrivit cu procedura lor constitutionala si cu dispozitiile prezentei Conventii sa actioneze spre a da posibilitatea adoptarii unor masuri legislative sau a altora, apte pentru traducerea în viata a drepturilor recunoscute în prezenta Conventie care nu ar fi înca în vigoare.
3. Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza:

1. sa garanteze ca orice persoana ale carei drepturi sau libertati recunoscute în prezenta Conventie au fost violate va dispune de o cale de recurs efectiva, chiar atunci când încalcarea a fost comisa de persoane actionând în exercitiul functiilor lor oficiale;
2. sa garanteze ca autoritatea competenta, judiciara, administrativa ori legislativa, sau orice alta autoritate competenta potrivit legislatiei statului, va hotarî asupra drepturilor persoanei care foloseste calea de recurs, si sa dezvolte posibilitatile de recurs jurisdictional;
3. sa garanteze ca autoritatile competente vor da urmare oricarui recurs care a fost recunoscut ca justificat.

Articolul 3
Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza sa asigure dreptul egal al barbatilor si al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile si politice enuntate în prezenta Conventie.

Articolul 4
1. În cazul în care un pericol public exceptional ameninta existenta natiunii si este proclamat printr-un act oficial, statele parti la prezenta Conventie pot ca în limita stricta a cerintelor situatiei sa ia masuri derogatorii de la obligatiile prevazute în prezenta Conventie, cu conditia ca aceste masuri sa nu fie incompatibile cu celelalte obligatii pe care le au potrivit dreptului international si ca din ele sa nu rezulte o discriminare întemeiata numai pe rasa, culoare, sex, limba, religie sau origine sociala.
2. Dispozitia precedenta nu autoriza nici o derogare de la prevederile art. 6, 7, 8 (paragrafele 1 si 2), 11, 15, 16 si 18.
3. Statele parti la prezenta Conventie care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul Secretarului General al Organizatiei Natiunilor Unite sa semnaleze de îndata celorlalte state parti dispozitiile de la care au derogat, precum si motivele care au provocat aceasta derogare. O noua comunicare va fi facuta, prin acelasi intermediu, la data la care ele au pus capat derogarilor.

Articolul 5
1. Nicio dispozitie din prezenta Conventie nu poate fi interpretata ca implicând pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de savârsi un act urmarind suprimarea drepturilor si libertatilor recunoscute în prezenta Conventie ori limitari ale lor mai ample decât cele prevazute în Conventie.
2. Nu se poate admite nicio restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezenta Conventie prin aplicarea legilor, conventiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul ca prezenta Conventie nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste într-o masura mai mica.

PARTEA A TREIA

Articolul 6
1. Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa în mod arbitrar.
2. În tarile în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolita, o sentinta de condamnare la moarte nu va putea fi pronuntata decât pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislatia în vigoare în momentul în care crima a fost comisa, legislatie care nu trebuie sa fie în contradictie cu dispozitiile prezentei Conventii si nici cu cele ale Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid. Aceasta pedeapsa nu poate fi aplicata decât în virtutea unei hotarâri definitive pronuntata de un tribunal competent.
3. Când privarea de viata constituie crima de genocid, se întelege ca nicio dispozitie din prezentul articol nu autoriza un stat parte la prezenta Conventie sa deroge în niciun fel de la vreo obligatie asumata în virtutea dispozitiilor Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid.
4. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita gratierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, gratierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordata în toate cazurile.
5. O sentinta de condamnare la moarte nu poate fi pronuntata pentru crime comise de persoane sub vârsta de 18 ani si nu poate fi executata împotriva unor femei gravide.
6. Nicio dispozitie din prezenta Conventie nu poate fi invocata pentru a se întârzia sau a se împiedica abolirea pedepsei capitale de catre un stat parte la prezenta Conventie.

Articolul 7
Nimeni nu va fi supus torturii si nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoana sa fie supusa, fara consimtamântul sau, unei experiente medicale sau stiintifice.

Articolul 8
1. Nimeni nu va fi tinut în sclavie; sclavia si comertul de sclavi, sub toate formele sunt interzise.
2. Nimeni nu va putea fi tinut în servitute.
3.

1. Nimeni nu va putea fi constrâns sa execute o munca fortata sau obligatorie;
2. alin. a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicind, în tarile în care anumite infractiuni pot fi pedepsite cu detentiunea însotita de munca fortata, executarea unei pedepse de munca fortata, pronuntata de un tribunal competent;
3. Nu se considera munca fortata sau obligatorie în sensul prezentului paragraf:
4. orice munca sau serviciu, neindicate în alin. b), cerute în mod normal unui individ detinut în virtutea unei decizii legale a justitiei sau eliberat conditionat în urma unei asemenea decizii;
5. orice serviciu cu caracter militar si, în tarile în care obiectia de constiinta este admisa, orice serviciu national cerut în virtutea legii celor care ridica obiectii de constiinta;
6. orice serviciu cerut în cazurile de forta majora sau de sinistre care ameninta viata sau bunastarea comunitatii;
7. orice munca sau orice serviciu care fac parte din obligatiile cetatenesti normale.

Articolul 9
1. Orice om are dreptul la libertate si la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau detinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motive legale si în conformitate cu procedura prevazuta de lege.
2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestarii sale, despre motivele acestei arestari si va fi înstiintat, în cel mai scurt timp, de orice învinuire care i se aduce.
3. Orice individ arestat sau detinut pentru comiterea unei infractiuni penale va fi adus, în termenul cel mai scurt, în fata unui judecator sau a unei alte autoritati împuternicite prin lege sa exercite functiuni judiciare si va trebui sa fie judecat într-un interval rezonabil sau sa fie eliberat. Detentiunea persoanelor care urmeaza a fi trimise în judecata nu trebuie sa constituie regula, dar punerea în libertate poate fi subordonata unor garantii asigurând înfatisarea lor la sedintele de judecata, pentru toate celelalte acte de procedura si, daca este cazul, pentru executarea hotarârii.
4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detentiune are dreptul de a introduce recurs în fata unui tribunal, pentru ca acesta sa hotarasca neîntârziat asupra legalitatii detentiunii sale si sa ordone liberarea sa, daca detentiunea este ilegala.
5. Orice individ care a fost victima unei arestari sau detentiuni ilegale are drept la o reparatie.

Articolul 10
1. Orice persoana privata de libertate va fi tratata cu umanitate si cu respectarea demnitatii inerente persoanei umane.
2.

1. Cei aflati în preventie vor fi, în afara de circumstante exceptionale, separati de condamnati si vor fi fi supusi unui regim distinct, potrivit conditiei lor de persoane necondamnate.
2. Tinerii aflati în preventie vor fi separati de adulti si se va hotarî în legatura cu cazul lor cât mai repede cu putinta.

3. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnatilor având drept scop esential ameliorarea lor si reclasarea lor sociala. Tinerii delicventi vor fi separati de adulti si supusi unui regim potrivit vârstei si statutului lor legal.

Articolul 11
Nimeni nu poate fi intemnitat pentru singurul motiv ca nu este în masura sa execute o obligatie contractuala.

Articolul 12
1. Orice persoana care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta.
2. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv propria sa tara.
3. Drepturile sus-mentionate nu pot face obiectul unor restrictii decât daca acestea sunt prevazute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea nationala, ordinea publica, sanatatea ori moralitatea publica sau drepturile si libertatile altora si sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta Conventie.
4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa tara.

Articolul 13
Un strain care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezenta Conventie nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea si, daca ratiuni imperioase de securitate nationala nu se opun, el trebuie sa aiba posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza împotriva expulzarii sale si de a obtine examinarea cazului sau de catre autoritatea competenta ori de catre una sau mai multe persoane special desemnate de aceasta autoritate, fiind reprezentat în acest scop.

Articolul 14
1. Toti oamenii sunt egali în fata tribunalelor si a curtilor de justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul în care se afla sa fie examinat în mod echitabil si public de catre un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra temeiniciei oricarei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Sedinta de judecata poate fi declarata secreta în totalitate sau pentru o parte a desfasurarii ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securitatii nationale într-o societate democratica, fie, daca interesele vietii particulare are partilor în cauza o cer, fie în masura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, când datorita circumstantelor speciale ale cauzei publicitatea ar dauna intereselor justitiei; cu toate acestea, pronuntarea oricarei hotarâri în materie penala sau civila va fi publica, afara de cazurile când interesul minorilor cere sa se procedeze altfel sau când procesul se refera la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.
2. Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale este prezumata a fi nevinovata cât timp culpabilitatea sa nu a fost stabilita în mod legal.
3. Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul, în conditii de deplina egalitate, la cel putin urmatoarele garantii:

1. sa fie informata în cel mai scurt termen, într-o limba pe care o întelege si în mod detaliat, despre natura si motivele acuzatiei cei i se aduc;
2. sa dispuna de timpul si de înlesnirile necesare pregatirii apararii sale si sa comunice cu aparatorul pe care si-l alege;
3. sa fie judecata fara o întârziere excesiva;
4. sa fie prezenta la proces si sa se apere ea însasi sau sa aiba asistenta unui aparator ales de ea; daca nu are aparator, sa fie informata despre dreptul de a-l avea si, ori de câte ori interesul justitiei o cere, sa i se atribuie un aparator din oficiu, fara plata, daca ea nu are mijloace pentru a-l remunera;
5. sa interogheze sau sa faca a fi interogati martorii acuzarii si sa obtina înfatisarea si interogarea martorilor apararii, în aceleasi conditii cu cele ale martorilor acuzarii;
6. sa beneficieze de asistenta gratuita a unui interpret, daca nu întelege sau nu vorbeste limba folosita la sedinta de judecata;
7. sa nu fie silita sa marturiseasca împotriva sa însasi sau sa se recunoasca vinovata.

4. Procedura aplicabila tinerilor care nu sunt înca majori potrivit legii penale va tine seama de vârsta lor si de interesul reeducarii lor.
5. Orice persoana declarata vinovata de o infractiune are dreptul de a obtine examinarea de catre o jurisdictie superioara, în conformitate cu legea, a declararii vinovatiei si a condamnarii sale.
6. Când o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau se acorda gratierea deoarece un fapt nou sau nou descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa în urma aceste condamnari va primi o indemnizatie în conformitate cu legea, afara de cazul când s-a dovedit ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut ei ii este imputabila, în întregime sau în parte.
7. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit din pricina unei infractiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarâre definitiva în conformitate cu legea si cu procedura penala a fiecarei tari.

Articolul 15
1. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului national sau international, în momentul în care au fost savirsite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsa mai severa decât cea care era aplicabila în momentul comiterii infractiunii. Daca ulterior comiterii infractiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai usoare, delicventul trebuie sa beneficieze de aceasta.
2. Nimic din prezentul articol nu se opune judecarii sau condamnarii oricarui individ din pricina unor actiuni sau omisiuni care atunci când au fost savârsite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de totalitatea natiunilor.

Articolul 16
Orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 17
1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viata particulara, în familia, domiciliul sau corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei si reputatiei sale.
2. Orice persoana are drept la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 18
1. Orice persoana are drept la libertatea gândirii, constiintei si religiei; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât si în particular, prin cult si îndeplinirea riturilor, prin practici si prin învatamânt.
2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertatii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.
3. Libertatea manifestarii religiei sau convingerilor nu poate fi supusa decât restrictiilor prevazute de lege si necesare pentru ocrotirea securitatii, ordinii si sanatatii publice ori a moralei sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora.
4. Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza sa respecte libertatea parintilor si, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educatia religioasa si morala a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri.

Articolul 19
1. Nimeni nu trebuie sa aiba de suferit din cauza opiniilor sale.
2. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita ori artistica sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.
3. Exercitarea libertatilor prevazute la paragraful 2 al prezentului articol comporta obligatii si raspunderi speciale. În consecinta, ea poate fi supusa anumitor limitari care trebuie însa stabilite în mod expres prin lege si care sunt necesare;

1. respectarii drepturilor sau reputatiei altora;
2. apararii securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice.

Articolul 20
1. Orice propaganda în favoarea razboiului este interzisa prin lege.
2. Orice indemn la ura nationala, rasiala sau religioasa care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenta este interzis prin lege.

Articolul 21
Dreptul la întrunire pasnica este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusa decât restrictiilor conforme cu legea si necesare într-o societate democratica, în interesul securitatii nationale, al securitatii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sanatatea sau moralitatea publica sau drepturile si libertatile altora.

Articolul 22
1. Orice persoana are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate si de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.
2. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusa decât restrictiilor prevazute de lege si care sunt necesare într-o societate democratica, în interesul securitatii nationale, al securitatii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sanatatea sau moralitatea publica sau drepturile si libertatile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept de catre membrii fortelor armate si ai politiei sa fie supusa unor restrictii legale.
3. Nicio dispozitie din prezentul articol nu permite statelor parti la Conventia din 1948 a Organizatiei Internationale a Muncii privind libertatea sindicala si ocrotirea dreptului sindical sa ia masuri legislative aducând atingere - sau sa aplice legea într-un mod care sa aduca atingere - garantiilor prevazute în acea conventie.

Articolul 23
1. Familia este elementul natural si fundamental al societatii si are drept la ocrotire din partea societatii si a statului.
2. Dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie este recunoscut barbatului si femeii, începând de la vârsta nobila.
3. Nici o casatorie nu va putea fi încheiata fara consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti.
4. Statele parti la prezenta Conventie vor lua masurile potrivite pentru a asigura egalitatea în drepturi si raspunderi a sotilor în privinta casatoriei, în timpul casatoriei si atunci când ea se desface. În cazul desfacerii, se vor lua masuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesara.

Articolul 24
1. Orice copil, fara nici o discriminare întemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, origine nationala sau sociala, avere sau nastere, are dreptul din partea familiei sale, a societatii si a statului la masurile de ocrotire pe care le cere conditia de minor.
2. Orice copil trebuie sa fie înregistrat imediat dupa nastere si sa aiba un nume.
3. Orice copil are dreptul de a dobândi o cetatenie.

Articolul 25
Orice cetatean are dreptul si posibilitatea, fara nici una dintre discriminarile la care se refera art. 2 si fara restrictii nerezonabile:

1. de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi;
2. de a alege si de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal si egal si cu scrutin secret, asigurând exprimarea libera a vointei alegatorilor;
3. de a avea acces, în conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa.

Articolul 26
Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau întemeiata pe orice alta împrejurare.

Articolul 27
În statele în care exista minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanele apartinând acestor minoritati nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalti membri ai grupului lor, propria lor viata culturala, de a profesa si practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba.

PARTEA A PATRA

Articolul 28
1. Se instituie un Comitet al drepturilor omului (denumit în continuare, în prezenta Conventie, comitetul). Acest comitet este compus din optsprezece membri si are functiile stabilite în cele de mai jos.
2. Comitetul este compus din resortisanti ai statelor parti la prezentul pact, care trebuie sa fie personalitati de înalta moralitate si având o competenta recunoscuta în domeniul drepturilor omului. Se va tine seama de interesul pe care îl prezinta participarea la lucrarile comitetului a câtorva persoane având o experienta juridica.
3. Membrii comitetului sunt alesi si exercita aceasta functie cu titlu individual.

Articolul 29
1. Membrii comitetului sunt alesi prin vot secret dintr-o lista de candidati care întrunesc conditiile prevazute în art. 28, propusi în acest scop de catre statele parti la prezenta Conventie.
2. Fiecare stat parte la prezenta Conventie poate sa propuna cel mult doi candidati. Acesti doi candidati trebuie sa fie resortisanti ai statului care ii propune.
3. Candidatura aceleiasi persoane poate fi propusa pentru o noua alegere.

Articolul 30
1. Prima alegere va avea loc în cel mult 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezenta Conventie.
2. Cu cel putin 4 luni înainte de orice alegere un comitet, alta decât o alegere pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu art. 34, Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite invita în scris statele parti la prezenta Conventie sa desemneze, în termen de 3 luni, candidatii pe care ii propun ca membri ai comitetului.
3. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite întocmeste o lista alfabetica a tuturor candidatilor astfel propusi si o comunica statelor parti la prezenta Conventie cel mai târziu cu o luna înainte de fiecare alegere.
4. Membrii comitetului sunt alesi în cursul unei reuniuni a statelor parti la prezenta Conventie, convocata de Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite la sediul Organizatiei. La aceasta reuniune, unde cvorumul este constituit de doua treimi din statele parti la prezenta Conventie, sunt alesi ca membri ai comitetului candidatii care obtin cel mai mare numar de voturi si majoritatea absoluta a voturilor reprezentantilor statelor parti prezenti si votanti.

Articolul 31
1. Comitetul nu poate sa cuprinda mai mult de un resortisant al unui stat.
2. Pentru alegerile în comitet se va tine seama de o repartitie geografica echitabila si de reprezentarea diferitelor forme de civilizatie, precum si a principalelor sisteme juridice.

Articolul 32
1. Membrii comitetului sunt alesi pe 4 ani. Ei sunt reeligibili daca li se propune din nou candidatura. Cu toate acestea, mandatul a noua membrii alesi la prima alegere ia sfârsit dupa 2 ani; imediat dupa prima alegere, numele acestor noua membri va fi tras la sorti de catre presedintele reuniunii la care se refera paragraful 4 al art. 30.
2. La expirarea mandatului, alegerile au loc în conformitate cu dispozitiile articolelor precedente din aceasta parte a Conventiei.

Articolul 33
1. Daca, dupa parerea unanima a celorlalti membri, un membru al comitetului a încetat de a-si îndeplini functiile pentru orice cauza alta decât o absenta cu caracter temporar, presedintele comitetului informeaza despre aceasta pe Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite, care declara atunci vacant locul pe care îl ocupa membrul mentionat.
2. În caz de deces sau de demisie a unui membru al comitetului, presedintele informeaza, de îndata, despre aceasta pe Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite, care declara locul vacant cu începere de la data decesului sau de la data când opereaza demisia.

Articolul 34
1. Când un loc a fost declarat vacant în conformitate cu art. 33, daca mandatul membrului care trebuie înlocuit nu expira în cele 6 luni urmatoare datei la care a fost declarata vacanta, Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite înstiinteaza despre aceasta statele parti la prezenta Conventie, care pot, în termen de 2 luni, sa desemneze candidati în conformitate cu dispozitiile art. 29, în vederea completarii locului vacant.
2. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite întocmeste o lista alfabetica a candidatilor astfel propusi si o comunica statelor parti la prezenta Conventie. Alegerea în vederea completarii locului vacant va avea apoi loc în conformitate cu dispozitiile pertinente din aceasta parte a Conventiei.
3. Orice membru al comitetului ales pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu art. 33 face parte din comitet pâna la data expirarii normale a mandatului membrului al carui loc a devenit vacant în comitet în conformitate cu dispozitiile articolului mentionat.

Articolul 35
Membrii comitetului primesc, cu aprobarea Adunarii Generale a Natiunilor Unite, remuneratii suportate din fondurile Organizatiei Natiunilor Unite în conditiile stabilite de Adunarea Generala, luându-se în considerare importanta functiilor comitetului.

Articolul 36
Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite pune la dispozitia comitetului personalul si mijloacele materiale care ii sunt necesare pentru a îndeplini în mod eficient functiile care ii sunt încredintate în virtutea prezentei Conventii.

Articolul 37
1. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va convoca membrii comitetului, pentru prima reuniune, la sediul Organizatiei.
2. Dupa prima sa reuniune, comitetul se va întruni cu orice prilej prevazut prin regulamentul sau interior.
3. Reuniunile comitetului au loc, în mod obisnuit, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau la Oficiul Natiunilor Unite de la Geneva.

Articolul 38
Înainte de a intra în functie, orice membru al comitetului trebuie sa-si ia, în sedinta publica, angajamentul solemn ca îsi va îndeplini functia cu deplina impartialitate si constiinciozitate.

Articolul 39
1. Comitetul îsi alege un birou pe o perioada de 2 ani. Membrii biroului sunt reeligibili.
2. Comitetul stabileste el însusi regulamentul sau interior; acesta trebuie sa cuprinda însa, între altele, urmatoarele dispozitii:

1. cvorumul este de doisprezece membri;
2. deciziile comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenti.

Articolul 40
1. Statele parti la prezenta Conventie se angajeaza sa prezinte rapoarte asupra masurilor pe care le-au adoptat si care transpun în viata drepturile recunoscute în prezenta Conventie, precum si asupra progreselor realizate în folosinta acestor drepturi:

1. în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei Conventii, pentru fiecare stat parte interesat, în ceea ce îl priveste;
2. dupa aceea, de fiecare data când comitetul i-o va cere.

2. Toate rapoartele vor fi adresate Secretarului General al Organizatiei Natiunilor Unite care le va transmite spre examinare comitetului. Rapoartele vor trebui sa indice, daca va fi cazul, factorii si dificultatile care afecteaza punerea în aplicare a dispozitiilor prezentei Conventii.
3. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite poate, dupa consultari cu comitetul, sa transmita institutiilor specializate interesate copia oricaror parti din rapoarte care pot avea legatura cu sfera lor de competenta.
4. Comitetul studiaza rapoartele prezentate de statele parti la prezenta Conventie. El înainteaza statelor parti propriile sale rapoarte, precum si orice observatii generale pe care le socoteste potrivite. Comitetul poate de asemenea, sa transmita Consiliului Economic si Social aceste observatii, însotite de copii de pe rapoartele pe care le-a primit de la statele parti la prezenta Conventie.
5. Statele parti la prezenta Conventie pot sa prezinte comitetului comentarii cu privire la orice observatie facuta în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol.

Articolul 41
1. Orice stat parte la prezenta Conventie poate, în virtutea prezentului articol, sa declare în orice moment ca recunoaste comitetului competenta de a primi si examina comunicari în care un stat poate pretinde ca un alt stat parte nu-si îndeplineste obligatiile ce decurg din prezenta Conventie. Comunicarile prezentate în virtutea prezentului articol nu pot fi primite si examinate decât daca ele emana de la un stat parte care a facut o declaratie prin care recunoaste, în ceea ce îl priveste, competenta comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare privitoare la un stat parte care nu a facut o asemenea declaratie. Comunicarilor primite în conformitate cu prezentul articol li se aplica urmatoarea procedura:

1. daca un stat parte la prezenta Conventie socoteste ca un alt stat, de asemenea parte la Conventie, nu aplica dispozitiile Conventiei, el poate, printr-o comunicare scrisa, sa atraga atentia acelui stat asupra chestiunii. În termen de 3 luni de la primirea comunicarii, statul destinatar va furniza statului care a adresat comunicarea explicatii sau orice alte declaratii scrise lamurind chestiunea, care vor trebui sa cuprinda, pe cât este posibil si util, indicatii asupra regulilor sale de procedura si asupra cailor de recurs fie folosite deja, fie pendinte, fie deschise înca.
2. Daca în termen de 6 luni de la primirea comunicarii originale de catre statul destinatar chestiunea nu a fost solutionata spre satisfactia celor doua state parti interesate, si unul si altul vor avea dreptul de a supune comitetului, adresând câte o notificare comitetului si celuilalt stat interesat.
3. Comitetul nu poate lua în examinare o cauza care ii este supusa decât dupa ce s-a asigurat ca toate caile interne de recurs disponibile au fost utilizate si epuizate, în conformitate cu principiile de drept international unanim recunoscute. Aceasta regula nu se aplica în cazurile în care procedurile de recurs depasesc termenele rezonabile.
4. Sedintele în care comitetul examineaza comunicarile prevazute în prezentul articol sunt secrete.
5. Sub rezerva dispozitiilor alin. c), comitetul îsi va oferi bunele oficii statelor parti interesate, spre a se ajunge la o solutie amiabila a chestiunii, întemeiata pe respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale asa cum le recunoaste prezentei Conventii.
6. În orice cauza care ii este supusa, comitetul poate cere statelor parti interesate la care se refera alin. b) sa-i furnizeze orice informatie pertinenta.
7. Statele parti interesate la care se refera alin. b) au dreptul de a fi reprezentate cu prilejul examinarii problemei de catre comitet si de a prezenta observatii orale sau scrise ori în ambele forme.
8. În termen de 12 luni din ziua când a primit notificarea la care se refera alin. b), comitetul trebuie sa prezinte un raport:
1. daca s-a putut gasi o solutie în conformitate cu dispozitiile alin. e), comitetul se margineste, în raportul sau, la o scurta expunere a faptelor si a solutiei la care s-a ajuns;
2. daca nu s-a putut gasi o solutie în conformitate cu dispozitiile alin. e), comitetul se margineste în raportul sau la o scurta expunere a faptelor; textul observatiilor scrise si procesul-verbal al observatiilor orale prezentate de statele parti interesate vor fi alaturate raportului.

Raportul pentru fiecare cauza va fi comunicat statelor parti interesate.
2. Dispozitiile prezentului articol vor intra în vigoare când zece state parti la prezenta Conventie vor fi facut declaratia prevazuta la paragraful 1 din prezentul articol. Declaratia mentionata va fi depusa de catre statul parte Secretarului General al Organizatiei Natiunilor Unite, care o va transmite în copie celorlalte state parti. O declaratie poate fi retrasa oricând, printr-o notificare adresata Secretarului General. Aceasta retragere nu va aduce atingere examinarii oricarei chestiuni care face obiectul unei comunicari deja transmise în virtutea prezentului articol; nicio alta comunicare a unui stat parte nu va fi însa primita dupa ce Secretarul General va primi notificarea de retragere a declaratiei, decât daca statul parte interesat va fi facut o noua declaratie.

Articolul 42
1.

1. Daca o chestiune supusa comitetului în conformitate cu art. 41 nu a fost solutionata spre satisfactia statelor parti interesate, comitetul poate, cu asentimentul prealabil al acestora, sa desemneze o comisie de conciliere ad-hoc (denumita în continuare comisia). Comisia îsi ofera bunele oficii statelor parti interesate, spre a se ajunge la o solutie amiabila a chestiunii, întemeiata pe respectarea prezentei Conventii;
2. Comisia se compune din cinci membri numiti cu acordul statelor parti interesate. Daca statele parti interesate nu ajung în termen de 3 luni la o întelegere asupra compunerii comisiei în întregime sau în parte, membrii comisiei în privinta carora nu s-a realizat acordul vor fi alesi, prin scrutin secret, dintre membrii comitetului, cu o majoritate de doua treimi din membrii comitetului.

2. Membrii comisiei îsi exercita functiile cu titlu individual. Ei nu trebuie sa fie resortisanti nici ai statelor parti interesate, nici ai unui stat care nu este parte la prezenta Conventie si nici ai unui stat parte care nu a facut declaratia prevazuta de art. 41.
3. Comisia îsi alege presedintele si îsi adopta regulamentul interior.
4. Comisia îsi tine sedintele în mod normal la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau la Oficiul Natiunilor Unite de la Geneva. Cu toate acestea, ea se poate întruni în orice alt loc potrivit, pe care comisia îl poate stabili consultindu-se cu Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite si cu statele parti interesate.
5. Secretariatul prevazut în art. 36 îsi va oferi serviciile si comisiilor desemnate în virtutea prezentului articol.
6. Informatiile obtinute si examinate de comitet sunt puse la dispozitia comisiei, iar comisia poate sa ceara statelor parti interesate sa-i furnizeze orice informatii complementare pertinente.
7. Dupa ce a examinat chestiunea sub toate aspectele, dar în orice caz într-un termen de 12 luni de când a fost sesizata, comisia supune un raport presedintelui comitetului, care îl va comunica statelor parti interesate:

1. daca comisia nu poate sa termine examinarea chestiunii în 12 luni, ea se margineste sa arate pe scurt în raportul sau stadiul în care se afla examinarea chestiunii;
2. daca s-a ajuns la o solutionare amiabila a chestiunii, întemeiata pe respectarea drepturilor omului recunoscute în prezenta Conventie, comisia se margineste sa arate pe scurt în raportul sau faptele si solutia la care s-a ajuns;
3. daca nu s-a ajuns la o solutionare în sensul alin. b), în raportul comisiei vor figura concluziile sale cu privire la toate aspectele de fapt ale chestiunii dezbatute de statele parti interesate, precum si constatarile sale cu privire la posibilitatile de solutionare amiabila a cauzei; raportul va cuprinde, de asemenea observatiile scrise si un proces-verbal al observatiilor orale prezentate de statele parti interesate;
4. daca raportul comisiei este înaintat în conformitate cu alin. c), statele parti interesate vor înstiinta pe presedintele comitetului, în termen de 3 luni de la primirea raportului, daca accepta sau nu cele formulate în raportul comisiei.

8. Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere atributiilor comitetului prevazute în art. 41.
9. Toate cheltuielile membrilor comisiei se repartizeaza în mod egal între statele parti interesate, pe baza unui stat estimativ stabilit de Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
10. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite este împuternicit ca, daca este nevoie, sa plateasca cheltuielile membrilor comisiei înainte ca rambursarile sa fi fost efectuate de statele parti interesate, în conformitate cu paragraful 9 al prezentului articol.

Articolul 43
Membrii comitetului si membrii comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea fi desemnati în conformitate cu art. 42 au drept la înlesnirile, privilegiile si imunitatile recunoscute expertilor în misiune ai Organizatiei Natiunilor Unite, asa cum sunt ele enuntate în sectiunile pertinente ale Conventiei cu privire la privilegiile si imunitatile Natiunilor Unite.

Articolul 44
Dispozitiile de punere în practica a prezentei Conventii se aplica fara a aduce atingere procedurilor instituite în materie de drepturi ale omului în virtutea sau potrivit instrumentelor constitutive si conventiilor Organizatiei Natiunilor Unite si institutiilor specializate si nu împiedica statele parti de a recurge la alte proceduri pentru solutionarea unui diferend în conformitate cu acordurile internationale generale sau speciale care le leaga.

Articolul 45
Comitetul înainteaza anual Adunarii Generale a Natiunilor Unite, prin intermediul Consiliului Economic si Social, un raport asupra lucrarilor sale.

PARTEA A CINCEA

Articolul 46
Nicio dispozitie din prezenta Conventie nu trebuie interpretata ca aducând atingere dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite si celor ale constitutiilor institutiilor specializate care definesc raspunderile diverselor organe ale Organizatiei Natiunilor Unite si ale institutiilor specializate cu privire la chestiunile prevazute în prezenta Conventie.

Articolul 47
Nicio dispozitie din prezenta Conventie nu va fi interpretata ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia si de a se folosi pe deplin si în mod liber de bogatiile si resursele lor naturale.

PARTEA A SASEA

Articolul 48
1. Prezenta Conventie este deschisa spre semnare oricarui stat membru al Organizatiei Natiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre institutiile sale specializate, oricarui stat parte la Statutul Curtii Internationale de Justitie, precum si oricarui alt stat invitat de Adunarea Generala a Natiunilor Unite sa devina parte a prezentei Conventii.
2. Prezenta Conventie este supusa ratificarii, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
3. Prezenta Conventie va fi deschisa spre aderare oricarui stat la care se refera paragraful 1 din prezentul articol.
4. Aderarea se va face prin depunerea la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite a unui instrument de aderare.
5. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite informeaza toate statele care au semnat prezenta Conventie sau care au aderat la el despre depunerea fiecarui instrument de ratificare sau de aderare.

Articolul 49
1. Prezenta Conventie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al treizeci si cincilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezenta Conventie sau vor adera la ea dupa depunerea celui de-al treizeci si cincilea instrument de ratificare sau de aderare, Conventia va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii de catre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

Articolul 50
Dispozitiile prezentei Conventii se aplica fara nici o limitare sau exceptie tuturor unitatilor constitutive ale statelor federative.

Articolul 51
1. Orice stat parte la prezenta Conventie poate sa propuna un amendament si sa-i depuna textul la Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul General va transmite apoi toate proiectele de amendament statelor parti la prezenta Conventie, cerându-le sa-i comunice daca doresc sa se convoace o conferinta a statelor parti pentru a examina aceste proiecte si a le supune votarii. Daca cel putin o treime din state se declara în favoarea acestei convocari, Secretarul General va convoca conferinta sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente si votante la conferinta va fi supus spre aprobare Adunarii Generale a Natiunilor Unite.
2. Aceste amendamente intra în vigoare dupa ce au fost aprobate de Adunarea Generala a Natiunilor Unite si acceptate de o majoritate de doua treimi a statelor parti la prezenta Conventie, în conformitate cu respectivele lor reguli constitutionale.
3. Când aceste amendamente intra în vigoare, ele sunt obligatorii pentru statele parti care le-au acceptat, celelalte state parti ramânând legate de dispozitiile prezentei Conventii si de orice amendament pe care l-au acceptat anterior.

Articolul 52
Independent de notificarile prevazute în paragraful 5 al art. 48, Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va informa toate statele la care se refera paragraful 1 al mentionatului articol:

1. cu privire la semnaturile, instrumentele de ratificare si de aderare depuse în conformitate cu art. 48;
2. cu privire la data când prezenta Conventie va intra în vigoare în conformitate cu art. 49 si la data când vor intra în vigoare amendamentele prevazute în art. 51.

Articolul 53
1. Prezenta Conventie, ale carui texte în araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt în egala masura autentice, va fi depus la arhivele Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite va transmite tuturor statelor la care se refera art. 48 câte o copie certificata de pe prezenta Conventie.