Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii

Adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1982

Statele părţi la Convenţie,

animate de dorinţa de a reglementa, într-un spirit de înţelegere şi cooperare reciprocă, toate problemele privind dreptul mării şi conştiente de însemnătatea istorică a prezentei convenţii, care constituie o contribuţie importantă la menţinerea păcii, justiţiei şi progresului pentru toate popoarele lumii,
constatând că faptele noi care s-au produs de la conferinţele Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, care s-au ţinut la Geneva în anii 1958 şi 1960, au întărit necesitatea unei noi convenţii general acceptabile asupra dreptului mării,
conştiente că problemele spaţiilor marine sunt strâns legate între ele şi că ele trebuie să fie privite în ansamblu,
recunoscând că este de dorit a se stabili prin această convenţie, ţinându-se seama, în modul cuvenit, de suveranitatea tuturor statelor, o ordine juridică pentru mări şi oceane, care să faciliteze comunicaţiile internaţionale şi să favorizeze folosirea paşnică a mărilor şi oceanelor, folosirea echitabilă şi eficace a resurselor lor, conservarea resurselor biologice şi studierea, protejarea şi păstrarea mediului marin,
considerând că realizarea acestor obiective va contribui la instaurarea unei ordini economice internaţionale juste şi echitabile, în care să se ţină seama de interesele şi nevoile întregii umanităţi şi, în mod deosebit, de interesele şi nevoile specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare, fie că sunt riverane sau fără litoral,
dorind să dezvolte, prin convenţie, principiile conţinute în Rezoluţia nr. 2.749 (XXV) din 17 decembrie 1970, prin care Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat în mod solemn că zona fundului mărilor şi oceanelor, precum şi subsolul lor, dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale şi resursele acestei zone, sunt patrimoniu comun al umanităţii şi că explorarea şi exploatarea zonei se vor face în interesul întregii umanităţi, independent de situaţia geografică a statelor,
convinse că codificarea şi dezvoltarea progresivă a dreptului mării, realizate în prezenta convenţie, vor contribui la întărirea păcii, securităţii, cooperării şi relaţiilor prieteneşti între toate naţiunile, în conformitate cu principiile justiţiei şi egalităţii în drepturi, şi vor favoriza progresul economic şi social al tuturor popoarelor lumii, potrivit scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, astfel cum ele sunt enunţate în Carta Naţiunilor Unite,
afirmând că chestiunile care nu sunt reglementate prin convenţie vor continua să fie guvernate de regulile şi principiile dreptului internaţional general,

Au convenit asupra celor ce urmează:

Partea I  Introducere

Articolul 1       Folosirea termenilor si sfera de aplicare
1. În sensul prezentei convenţii:

1. prin zonă se înţelege fundurile mărilor şi ale oceanelor şi subsolul lor dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale;
2. prin autoritate se înţelege autoritatea internaţională pentru fundul mărilor şi oceanelor;
3. prin activităţi desfăşurate în zonă se înţelege toate activităţile de explorare şi de exploatare a resurselor zonei;
4. prin poluarea mediului marin se înţelege introducerea de către om, direct sau indirect, de substanţe sau de energie în mediul marin, inclusiv în estuare, când aceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei şi florei marine, riscuri pentru sănătatea omului, piedici pentru activităţile maritime, inclusiv pescuitul şi celelalte utilizări legitime ale mării, alterarea calităţii apei mării din punctul de vedere al întrebuinţării acesteia şi degradarea valorilor sale de agrement;
5. a. prin imersiune se înţelege:
1. orice evacuare deliberată de deşeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare;
2. orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrări.

b. Termenul imersiune nu vizează:

1. evacuarea de deşeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor sau a altor lucrări plasate pe mare, precum şi de la echipamentul acestora, cu excepţia deşeurilor sau a altor materii transportate de nave sau transbordate pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau derivate din tratarea unor asemenea deşeuri sau a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări;
2. depozitarea unor materii în alt scop decât simpla lor eliminare, sub rezerva ca această depozitare să nu contravină scopurilor prezentei convenţii.

2.

1. Prin state părţi se înţelege statele care au consimţit să fie legate prin prezenta convenţie şi în privinţa cărora convenţia este în vigoare;
2. prezenta convenţie se aplică mutatis mutandis entităţilor menţionate la art. 305 paragraful 1 lit. b), c), d), e) şi f), care devin părţi la convenţie potrivit condiţiilor care le privesc pe fiecare dintre ele; în această măsură, prin termenul state părţi se înţelege aceste entităţi.

Partea a II-a  Marea teritorială şi zona contiguă

Secţiunea 1  Dispoziţii generale

Articolul 2       Regimul juridic al mării teritoriale, al spaţiului aerian de deasupra şi al fundului acestei mări şi subsolului ei
1. Suveranitatea statului riveran se întinde dincolo de teritoriul său şi de apele sale interioare, iar în cazul unui stat-arhipelag, dincolo de apele sale arhipelagice, asupra unei zone a mării adiacente desemnate sub numele de mare teritorială.
2. Această suveranitate se întinde asupra spaţiului aerian de deasupra mării teritoriale, precum şi asupra fundului acestei mări şi subsolului ei.
3. Suveranitatea asupra mării teritoriale se exercită în condiţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei convenţii şi de celelalte reguli de drept internaţional.

Sectiunea 2  Limitele mării teritoriale

Articolul 3       Lăţimea mării teritoriale
Orice stat are dreptul de a fixa lăţimea mării sale teritoriale; această lăţime nu depăşeşte 12 mile marine, măsurate de la liniile de bază stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie.

Articolul 4       Limita exterioară a mării teritoriale
Limita exterioară a mării teritoriale este constituită de o linie având fiecare punct la o distanţă egală cu lăţimea mării teritoriale, din punctul cel mai apropiat al liniei de bază.

Articolul 5       Linia de bază normală
Dacă în prezenta Convenţie nu se prevede altfel, linia de bază normală de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale este linia refluxului de-a lungul ţărmului, astfel cum aceasta este indicată pe hărţile marine, la scară mare, recunoscute oficial de statul riveran.

Articolul 6       Recife
În cazul părţilor insulare ale unei formaţiuni de atoli sau al unor insule mărginite de recife dantelate, linia de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale este linia refluxului înspre larg al recifului, aşa cum este indicată pe hărţile marine recunoscute oficial de statul riveran.

Articolul 7       Liniile de bază drepte
1. Acolo unde ţărmul prezintă crestături şi tăieturi adânci, sau dacă există un şir de insule de-a lungul ţărmului în imediata apropiere a acestuia, poate fi folosită metoda liniilor de bază drepte care leagă puncte corespunzătoare, pentru trasarea liniei de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale.
2. Acolo unde ţărmul este extrem de instabil datorită prezenţei unei delte şi a altor caracteristici naturale, punctele corespunzătoare pot fi alese de-a lungul liniei celei mai avansate a refluxului şi, chiar în caz de retragere ulterioară a liniei refluxului, aceste linii de bază drepte rămân în vigoare atât timp cât ele nu au fost modificate de către statul riveran conform convenţiei.
3. Traseul liniilor de bază drepte nu trebuie să se îndepărteze într-un mod sensibil de la direcţia generală a ţărmului, iar întinderile de mare situate spre ţărm trebuie să fie suficient legate de domeniul terestru pentru a fi supuse regimului apelor interioare.
4. Liniile de bază drepte nu trebuie să fie trase spre ridicăturile fundului mării ce rămân descoperite în timpul refluxului sau să pornească de la acestea, decât în cazul în care pe ele sunt amplasate faruri sau instalaţii similare, care se află în permanenţă deasupra nivelului mării sau în cazul în care traseul unor asemenea linii de bază drepte a făcut obiectul unei recunoaşteri internaţionale generale.
5. În cazurile în care metoda liniilor de bază drepte se aplică în virtutea paragrafului 1, se poate ţine seama, pentru stabilirea anumitor linii de bază, de interesele economice proprii regiunii respective, a căror realitate şi importanţă sunt în mod clar atestate de o folosire îndelungată.
6. Metoda liniilor de bază drepte nu poate fi aplicată de către un stat în aşa fel încât să taie legătura dintre marea teritorială a altui stat cu largul mării sau cu zona economică exclusivă.

Articolul 8       Apele interioare
1. Sub rezerva dispoziţiilor părţii a IV-a, apele situate între linia de bază a mării teritoriale şi ţărm fac parte din apele interioare ale statului.
2. În cazul în care traseul unei linii de bază drepte, stabilită conform metodei descrise la art. 7, are ca rezultat includerea în apele interioare a unor ape care nu erau mai înainte considerate ca atare, dreptul de trecere inofensivă prevăzut de convenţie se va aplica acestor ape.

Articolul 9       Gurile fluviilor
Dacă un fluviu se varsă în mare fără a forma un estuar, linia de bază este o linie dreaptă trasată de-a curmezişul gurii fluviului între punctele limită ale refluxului pe ţărmuri.

Articolul 10     Golfurile
1. Prezentul articol nu se referă decât la golfurile la care un singur stat este riveran.
2. În sensul prezentei convenţii, prin golf se înţelege o crestătură bine marcată, a cărei pătrundere în uscat, în raport cu lărgimea gurii sale, este astfel încât apele pe care le include sunt înconjurate de ţărm, constituind mai mult decât o simplă curbură a ţărmului. Totuşi o crestătură nu este considerată drept un golf decât dacă suprafaţa sa este cel puţin egală aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia dreaptă trasă de-a curmezişul intrării crestăturii.
3. Suprafaţa unei crestături se măsoară între linia refluxului de-a lungul ţărmului crestăturii şi linia dreaptă unind liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci când, din cauza prezenţei unor insule, o crestătură are mai multe intrări, semicercul are drept diametru suma lungimilor liniilor care închid diferitele intrări. Suprafaţa insulelor situate în interiorul unei crestături este cuprinsă în suprafaţa totală a acesteia.
4. Dacă distanţa dintre limitele refluxului la punctele de intrare naturale ale unui golf nu depăşeşte 24 de mile marine, poate fi trasată o linie de delimitare între aceste două limite ale refluxului, iar apele astfel închise de această linie sunt considerate ca ape interioare.
5. În cazul în care distanţa dintre limitele refluxului la punctele de intrare naturale ale unui golf depăşeşte 24 de mile marine, o linie de bază dreaptă de 24 de mile marine se trasează în interiorul golfului în aşa fel încât să închidă o suprafaţă de apă maximă.
6. Dispoziţiile precedente nu se aplică golfurilor numite istorice şi nici în cazurile în care se aplică metoda liniilor de bază drepte, prevăzută la art. 7.

Articolul 11     Porturile
În scopul delimitării mării teritoriale, instalaţiile permanente care fac parte integrantă dintr-un sistem portuar şi care înaintează cel mai mult spre larg sunt considerate că fac parte din ţărm. Instalaţiile din largul ţărmurilor şi insulelor artificiale nu sunt considerate ca instalaţii portuare permanente.

Articolul 12     Radele
Dacă servesc în mod obişnuit încărcării, descărcării şi ancorării navelor, radele, care, în mod normal, s-ar afla în întregime sau parţial dincolo de limita exterioară a mării teritoriale, sunt considerate că fac parte din marea teritorială.

Articolul 13     Funduri marine care pot rămâne descoperite
1. Prin funduri marine care pot rămâne descoperite se înţelege ridicăturile naturale de teren care sunt înconjurate de mare, descoperite în timpul refluxului şi acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care fundurile marine care pot rămâne descoperite se găsesc, în întregime sau parţial, la o distanţă de continent sau de o insulă care nu depăşeşte lăţimea mării teritoriale, linia refluxului la aceste funduri marine poate fi luată ca linie de bază pentru a se măsura lăţimea mării teritoriale.
2. În cazurile în care fundurile marine care pot rămâne descoperite se află în întregime la o distanţă de continent sau de o insulă, care depăşeşte lăţimea mării teritoriale, ele nu au o mare teritorială proprie.

Articolul 14     Combinarea metodelor utilizate pentru stabilirea liniilor de bază
Statul riveran poate, în funcţie de diferitele situaţii, să stabilească liniile de bază după una sau mai multe dintre metodele prevăzute la articolele precedente.

Articolul 15     Delimitarea mării teritoriale dintre state ale căror ţărmuri sunt adiacente sau situate faţă în faţă
În cazul în care ţărmurile a două state sunt adiacente sau situate faţă în faţă, nici unul dintre aceste state nu are dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, să-şi extindă marea sa teritorială dincolo de linia mediană ale cărei puncte sunt la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale a fiecăruia dintre cele două state. Această dispoziţie nu se aplică totuşi în cazul în care, din cauza existenţei unor titluri istorice sau a altor împrejurări speciale, este necesar ca marea teritorială a celor două state să fie delimitată în alt mod.

Articolul 16     Hărţile marine şi listele coordonatelor geografice
1. Liniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale, stabilite conform art. 7, 9 şi 10, sau limitele care decurg din aceasta şi liniile de delimitare trasate conform art. 12 şi 15 sunt indicate pe hărţi marine la o scară corespunzătoare pentru determinarea poziţiei lor. În lipsa unor asemenea hărţi, poate fi folosită o listă a coordonatelor geografice ale punctelor, precizând sistemul geodezic folosit.
2. Statul riveran asigură publicitatea necesară acestor hărţi sau liste de coordonate geografice şi depune un exemplar la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Sectiunea 3  Trecerea inofensivă în marea teritorială
Subsectiunea A      Reguli aplicabile tuturor navelor

Articolul 17     Dreptul de trecere inofensivă
Sub rezerva Convenţiei, navele tuturor statelor riverane sau fără litoral se bucură de dreptul de trecere inofensivă în marea teritorială.

Articolul 18     Semnificaţia termenului "trecere"
1. Prin trecere se înţelege faptul de a naviga în marea teritorială în scopul:

1. de a traversa fără a intra în apele interioare ori a face escală într-o radă sau o instalaţie portuară situată în afara apelor interioare; sau
2. de a intra în apele interioare sau de a le părăsi, sau de a face escală într-o asemenea radă sau instalaţie portuară, sau de a o părăsi.

2. Trecerea trebuie să fie continuă şi rapidă. Cu toate acestea, trecerea include oprirea şi ancorarea, dar numai dacă acestea constituie incidente obişnuite ale navigaţiei sau se impun ca urmare a unui caz de forţă majoră sau de avarie sau în scopul ajutorării persoanelor, navelor sau aeronavelor aflate în pericol sau avariate.

Articolul 19     Semnificaţia expresiei "trecere inofensivă"
1. Trecerea este inofensivă atât timp cât nu aduce atingere păcii, ordinii sau securităţii statului riveran. Ea trebuie să se efectueze în conformitate cu dispoziţiile convenţiei şi cu celelalte reguli de drept internaţional.
2. Trecerea unei nave străine este considerată că aduce atingere păcii, ordinii sau securităţii statului riveran, dacă, în marea teritorială, o asemenea navă se angajează în una dintre activităţile următoare:

1. ameninţarea sau folosirea forţei împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a statului riveran sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internaţional enunţate în Carta Naţiunilor Unite;
2. exerciţiu sau manevră cu arme de orice fel;
3. culegerea de informaţii în detrimentul apărării sau securităţii statului riveran;
4. propaganda vizând prejudicierea apărării sau securităţii statului riveran;
5. e. lansarea, aterizarea pe nave sau îmbarcarea de aeronave;
6. f. lansarea, debarcarea sau îmbarcarea de tehnică militară;
7. îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, fonduri băneşti sau persoane contrar legilor şi reglementărilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statului riveran;
8. poluarea deliberată şi gravă, prin violarea prezentei convenţii;
9. pescuitul;
10. cercetări sau ridicări hidrografice;
11. perturbarea funcţionării oricărui sistem de comunicare sau a oricărui alt echipament sau instalaţie a statului riveran;
12. orice altă activitate care nu are o legătură directă cu trecerea.

Articolul 20       Submarine şi alte vehicule submersibile
În marea teritorială, submarinele şi celelalte vehicule submersibile sunt obligate să navigheze la suprafaţă şi să arboreze pavilionul lor.

Articolul 21     Legi şi reglementări ale statului riveran referitoare la trecerea inofensivă
1. Statul riveran poate adopta, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi cu celelalte reguli ale dreptului internaţional, legi şi reglementări referitoare la trecerea inofensivă în marea sa teritorială, care pot privi următoarele probleme:

1. securitatea navigaţiei şi reglementarea traficului maritim;
2. protecţia echipamentelor şi a sistemelor de asigurare a navigaţiei şi a altor echipamente sau instalaţii;
3. protecţia cablurilor şi a conductelor;
4. conservarea resurselor biologice ale mării;
5. prevenirea infracţiunilor la legile şi reglementările statului riveran privind pescuitul;
6. păstrarea mediului înconjurător al statului riveran şi prevenirea, reducerea şi controlul poluării sale;
7. cercetarea ştiinţifică marină şi ridicările hidrografice;
8. prevenirea infracţiunilor la legile şi reglementările vamale, fiscale, de imigrare sau sanitare ale statului riveran.

2. Aceste legi şi reglementări nu se aplică cu privire la concepţia, construcţia sau echiparea navelor străine, decât dacă sunt consecinţa aplicării unor reguli sau norme internaţionale general acceptate.
3. Statul riveran asigură publicitatea necesară tuturor acestor legi şi reglementări.
4. Navele străine care exercită dreptul de trecere inofensivă în marea teritorială se vor conforma acestor legi şi reglementări, precum şi tuturor reglementărilor internaţionale general acceptate privind prevenirea abordajelor pe mare.

Articolul 22     Căi de navigaţie şi dispozitive de separare a traficului în
marea teritorială
1. Statul riveran poate, când securitatea navigaţiei o impune, să pretindă navelor străine care-şi exercită dreptul de trecere inofensivă în marea sa teritorială să utilizeze căile de navigaţie desemnate de el şi să respecte dispozitivele de separare a traficului prescrise de el pentru reglementarea trecerii navelor.
2. Îndeosebi navelor-cisterne, navelor cu propulsie nucleară şi navelor care transportă substanţe sau materiale radioactive sau orice alte substanţe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive li se poate cere să nu utilizeze decât aceste căi de navigaţie.
3. Atunci când desemnează căi de navigaţie şi prescrie dispozitive de separare a traficului în virtutea prezentului articol, statul riveran ţine seama de:

1. recomandările organizaţiilor internaţionale competente;
2. toate şenalele utilizate în mod obişnuit pentru navigaţia maritimă internaţională;
3. caracteristicile deosebite ale unor nave şi şenale; şi
4. densitatea traficului.

4. Statul riveran indică în mod clar asemenea căi de navigaţie şi dispozitive de separare a traficului pe hărţi maritime, cărora le asigură publicitatea necesară.

Articolul 23     Nave străine cu propulsie nucleară şi nave care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive
Navele străine cu propulsie nucleară, precum şi cele care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive sunt obligate, atunci când îşi exercită dreptul de trecere inofensivă în marea teritorială, să aibă asupra lor documente şi să ia măsurile speciale de precauţie prevăzute de acordurile internaţionale pentru aceste nave.

Articolul 24     Obligaţiile statului riveran
1. Statul riveran nu trebuie să împiedice trecerea inofensivă a navelor străine în marea teritorială, în afară de cazurile prevăzute de prezenta convenţie. Îndeosebi atunci când el aplică convenţia sau orice legi ori reglementări adoptate în conformitate cu convenţia, statul riveran nu trebuie:

1. să impună navelor străine obligaţii care să aibă drept urmare împiedicarea sau restrângerea exercitării dreptului de trecere inofensivă a acestor nave;
2. să exercite o discriminare de drept sau de fapt împotriva navelor unui anumit stat sau navelor care transportă mărfuri provenind dintr-un anumit stat sau cu destinaţia spre un anumit stat, sau în numele unui anumit stat.

2. Statul riveran semnalează printr-o publicitate adecvată orice pericol pentru navigaţie în marea sa teritorială, despre care are cunoştinţă.

Articolul 25     Drepturile de protecţie ale statului riveran
1. Statul riveran poate lua, în marea sa teritorială, măsurile necesare pentru a împiedica orice trecere care nu este inofensivă.
2. În ceea ce priveşte navele care se îndreaptă spre apele interioare sau spre o instalaţie portuară în afara apelor interioare, statul riveran are, de asemenea, dreptul de a lua măsurile necesare pentru a preveni orice violare a condiţiilor cărora le este subordonată admiterea acestor nave în apele sau în instalaţiile portuare sus-amintite.
3. Statul riveran poate, fără a stabili vreo discriminare de drept sau de fapt între navele străine, să suspende temporar, în anumite zone ale mării sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensivă a navelor străine, dacă această suspendare este indispensabilă pentru asigurarea securităţii sale, între altele pentru a putea executa exerciţii militare. Suspendarea nu va avea efect decât după publicarea ei în modul cuvenit.

Articolul 26     Taxe care pot fi percepute de la navele străine
1. Nu se pot percepe taxe de la navele străine pentru simpla lor trecere în marea teritorială.
2. Nu se pot percepe taxe de la o navă străină care trece în marea teritorială decât pentru remunerarea unor servicii determinate, prestate acestei nave. Aceste taxe sunt percepute fără discriminare.

Subsectiunea B      Reguli aplicabile navelor comerciale şi navelor de stat utilizate în scopuri comerciale

Articolul 27     Jurisdicţia penală la bordul unei nave străine
1. Statul riveran nu va trebui să-şi exercite jurisdicţia penală la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială pentru a proceda la arestarea unei persoane sau la efectuarea unor acte de cercetare penală, ca urmare a unei infracţiuni comise la bordul acestei nave în timpul trecerii, cu excepţia următoarelor cazuri:

1. dacă consecinţele infracţiunii se extind asupra statului riveran;
2. dacă infracţiunea este de natură să tulbure pacea ţării sau ordinea în marea teritorială;
3. dacă asistenţa autorităţilor locale a fost cerută de căpitanul navei ori de un agent diplomatic sau un funcţionar consular al statului pavilionului; sau
4. dacă aceste măsuri sunt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu aduc atingere dreptului statului riveran de a lua toate măsurile prevăzute de dreptul său intern, în scopul de a proceda la arestări sau la acte de cercetare penală la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială după ce a părăsit apele interioare.
3. În cazurile prevăzute la paragrafele 1 şi 2, statul riveran trebuie, la cererea căpitanului, să notifice în prealabil orice măsură unui agent diplomatic sau funcţionar consular al statului pavilionului şi trebuie să faciliteze contactul între acest agent sau acest funcţionar şi echipajul navei. Totuşi, în caz de urgenţă, această notificare poate fi făcută în timp ce măsurile sunt în curs de executare.
4. Atunci când examinează oportunitatea şi modalităţile de arestare, autoritatea locală va trebui să ţină seama în modul cuvenit de interesele navigaţiei.
5. Cu excepţia cazurilor de aplicare a părţii a XII-a sau în caz de încălcare a legilor şi reglementărilor adoptate în conformitate cu partea a V-a, statul riveran nu poate lua nici o măsură la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de cercetare penală pentru o infracţiune comisă înainte de intrarea navei în marea teritorială, dacă nava, venind dintr-un port străin, nu face decât să treacă în marea teritorială fără să intre în apele interioare.

Articolul 28     Jurisdicţia civilă faţă de navele străine
1. Statul riveran nu va trebui să oprească sau să modifice ruta unei nave străine trecând în marea teritorială pentru a-şi exercita jurisdicţia civilă asupra unei persoane care se găseşte la bordul navei.
2. Statul riveran nu va putea lua măsuri de executare sau măsuri de conservare în materie civilă cu privire la această navă decât pentru obligaţii contractate sau responsabilităţi asumate de nava respectivă în timpul sau în vederea trecerii prin apele statului riveran.
3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu aduc atingere dreptului statului riveran de a lua măsurile de executare sau măsurile conservatorii în materie civilă, prevăzute de dreptul său intern, faţă de o navă străină care staţionează în marea teritorială sau care trece în marea teritorială după ce a părăsit apele interioare.

Subsectiunea C      Reguli aplicabile navelor de război şi altor nave de stat utilizate în scopuri necomerciale

Articolul 29     Definiţia navei de război
În sensul convenţiei, prin navă de război se înţelege orice navă care face parte din forţele armate ale unui stat şi poartă semnele exterioare distinctive ale navelor militare ale naţionalităţii sale, care este plasată sub comanda unui ofiţer de marină aflat în serviciul acestui stat şi înscris pe lista ofiţerilor sau pe un document echivalent şi al cărei echipaj este supus regulilor disciplinei militare.

Articolul 30     Nerespectarea de către o navă de război a legilor şi reglementărilor statului riveran
Dacă o navă de război nu respectă legile şi reglementările statului riveran privind trecerea în marea teritorială şi nu ţine seama de invitaţia care i-a fost adresată de a se conforma lor, statul riveran poate cere ca nava respectivă să părăsească imediat marea teritorială.

Articolul 31     Responsabilitatea statului pavilionului pentru daune cauzate de o navă de război sau de o altă navă de stat
Statul pavilionului poartă răspunderea internaţională pentru orice pierdere sau daună cauzată statului riveran ca urmare a nerespectării, de către o navă de război sau de orice altă navă de stat utilizată în scopuri necomerciale, a legilor şi reglementărilor statului riveran privind trecerea în marea teritorială sau a dispoziţiilor prezentei convenţii, sau a altor reguli de drept internaţional.

Articolul 32     Imunitatea navelor de război şi a altor nave de stat utilizate în scopuri necomerciale
Sub rezerva excepţiilor prevăzute în subsecţiunea A şi la art. 30 şi 31, nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere imunităţilor de care se bucură navele de război şi celelalte nave de stat utilizate în scopuri necomerciale.

Sectiunea 4  Zona contigua

Articolul 33     Zona contiguă
1. Într-o zonă adiacentă mării sale teritoriale, desemnată sub numele de zonă contiguă, statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul:

1. de a preveni încălcările legilor şi reglementărilor sale vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare pe teritoriul său sau în marea sa teritorială;
2. de a reprima încălcările acestor legi şi reglementări comise pe teritoriul său sau în marea sa teritorială.

2. Zona contiguă nu poate să se extindă peste 24 de mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale.